Voi v-ați pregătit garderoba pentru sezonul cald?
În ajunul alegerilor, mă aflu la aeroport; ora trei după miezul nopții. La 3:30 am mers să iau călători. Lume multă. În taxi a intrat un băiat.
- Bună ziua! La Pireu, vă rog.
- Voinicule, la fix ai venit!
- De ce spuneți asta?
- Cursă mai bună că aceasta nu putea să mi se întâmple! În Pireu locuiesc și eu.
- A, atunci e bine! Cum s-ar zice, te duc până acasă, nu?
- Exact. Sunt nedormită de 15 ore; cred că am și eu dreptul la puțină odihnă.
- De 15 ore conduci?
- Nu, de 15 ore sunt în taxi.
- Și cum reziști atâtea ore? Și noaptea nu te temi?
- Când ai credință puternică în Dumnezeu, nu te temi de nimic, ci simți siguranță.
- Ai dreptate. Văd și icoanele tale, asculți postul de radio al Bisericii. Cuvintele tale insuflă siguranță. Cu adevărat, Îl ai pe Dumnezeu alături! Mă bucur când aud și văd oameni care cred cu tărie, precum tu. Nu este întâmplător că am intrat în taxiul tău, ci a fost voia lui Dumnezeu. Crezi în minuni?
- Bineînțeles că da.
- Vrei să-ți spun o minune ce s-a întâmplat familiei mele?
- Cu bucurie voi asculta.
- Lucrez în Israel, la ambasada Greacă. Sunt lângă Mormântul lui Hristos și acum am venit ca să votez.
- Minunea aștept să o aud.
- Nu te grăbi, ți le voi spune pe toate de la început. De altfel, avem drum de mers.
- Iartă-mă!
- Această călătorie a fost și o ocazie să-mi văd mama și apoi să merg în Cipru, ca să-mi văd familia.
- Acum nu mai înțeleg nimic.
A început să râdă.
- Ai dreptate. Sunt căsătorit cu o cipriotă și avem doi copii. Al doilea copil al meu nu l-am văzut încă, mâine împlinește 40 de zile. Este fetiță. Nu am putut sa fiu la nașterea ei, alături de soția mea și de aceea cred că-ți dai seama de agonia mea.
- Eu înțeleg agonia ta; tu pe a mea nu o înțelegi.
Aici am râs amândoi.
- Ei, am să te chinui puțin, fetiță din Pireu, nu am să-ți spun dintr-odată. Așa cum ziceam, a murit tatăl meu și mama mea a rămas singură. Nu i-am spus că vin, ca să-i fac o surpriză.
- Frumoasă surpriza la miezul nopții! Să mergem mai departe.
- Mâine voi merge să votez și seara voi zbura spre Cipru. Dacă poți, vino să mă duci la aeroport.
- Măi, ce om și ăsta! Îmi va scoate sufletul, până îmi va spune minunea!
- Hai să-ți spun minunea. Te-am chinuit destul. Pot să fumez?
- Vino în față să fumezi. În spate nu îngădui.
S-a așezat lângă mine.
- Poți să-mi spui cum te cheamă?
- Niko.
- Frumos! Pe mine Rania.
- Așadar, Niko...mai am mult de așteptat?
Atunci, izbucnind în hohote de râs, m-a întrebat:
- Îți scot sufletul, nu-i așa?
Așteaptă să-mi aprind o țigară și îți spun. Așadar, Rania, cumnata mea nu putea să facă copil. A mers la mulți medici în Cipru, a venit apoi în Grecia, a mers și la Londra. Însă toți i-au spus un mare NU. Nu poți naște copil. Ajunsese deja la 40 de ani. Rugăciunile și făgăduințele erau nenumărate... Până când Dumnezeu s-a milostivit spre ea. La cei 40 de ani ai ei a rămas însărcinată. Cred că-ți dai seama de bucuria noastră. Cu toții îi purtam de grijă, ca și cum ar fi fost ceva de preț. Eram atenți să nu tușească, să nu strănute, să nu coboare singură scările. Luam aminte la ce mănâncă... o feream până și de ploaie. Până când a venit vremea să nască și ne aflam cu toții lângă ea.
În salonul în care așteptam a venit o asistentă cu un înger în brațe. Era atât de frumos pruncul, încât nu cred că am văzut altul mai frumos. Fiul meu nu era atât de frumos, atunci când mi l-au adus să-l văd. A doua zi însă ne-a venit vestea neplăcută. Medicul a chemat pe cumnatul meu și i-a spus că copilul s-a născut cu un rinichi, iar jumătate din acesta nu funcționa. Trebuia să înceapă curățarea sângelui. Vestea ne-a lovit că un fulger!
L-am dus peste tot, oriunde îți poți închipui; la oricare medic ne spuneau să mergem, la acela mergeam. Am mers în străinătate, am mers peste tot, însă nu puteau să-i facă nimic. Rugăciunile nu încetau zi și noapte. Când copilul a împlinit vârsta de doi ani, cumnata mea a avut un vis. Nu mă întreba ce anume a visat. Nu am înțeles bine. Mi-a cerut să o duc la Sfintele Locuri, ca să se închine.
Într-adevăr, a venit cu copilul. Am trimis-o cu o femeie care era ghid, să se închine la Sfântul Mormânt. Dar acolo ce s-a întâmplat? Ascultă, să vezi ce mi-au spus. Când au intrat în biserică, copilul plângea într-una. "De ce plânge astfel copilul?", a întrebat o femeie. " Este bolnav", a răspuns cumnata mea. "Puneți copilul pe Sfântul Mormânt și va înceta să plângă".
Cumnata mea l-a întins pe Sfântul Mormânt, însă copilul plângea și mai tare. Aceea stătea încremenită; nu putea face nimic. Copilul a început să se învinețească. La un moment dat a reușit să-l ia în brațe. Însă nu putea să respire, de aceea l-au dus de urgență la un spital. Acolo i-au pus oxigen. În aceeași zi a plecat spre Cipru.
În ziua următoare copilul trebuia să meargă pentru curățare de sânge. Acolo, la Ierusalim, am cunoscut un călugăr pustnic, care vorbește mereu despre minuni. Când a plecat cumnata mea, am mers și l-am întâlnit, iar el a început din nou să-mi vorbească despre Dumnezeu și despre minuni. Deodată l-am auzit exclamând: " Măi, măi, ce fel de operație a fost și aceasta! Copilul se zvârcolea în dureri!"." Care copil, Gheronda?". "Nepoțelul tău... Îngerii l-au operat și i-au pus doi rinichi sănătoși!!!".
Cred că starețul a înnebunit, am zis în sinea mea, și toate minunile pe care mi le spune, sunt închipuirile lui. Când m-am ridicat să plec, m-a bătut pe spate, zicându-mi: " Hai că o să faci și o fată!".
Am plecat întristat, fiind încredințat că starețul își pierduse mințile din cauza singurătății în care trăia. Am intrat în mașină, ca să merg la Ambasadă, când deodată a sunat mobilul meu. Era soția mea. Îmi vorbea plângând, de aceea nu puteam înțelege ce anume spunea. Doar o singură frază am înțeles-o:" Niko, nepoțelul nostru este bine!" Iar ea mi-a spus aceleași cuvinte ce mi le spusese starețul: " Nepoțelul nostru are doi rinichi sănătoși!"
Când am auzit, am avut un șoc. M-am întors și am mers la stareț. Mintea mea era plină de confuzie, gândurile mele zburau cu putere în toate direcțiile. Când am ajuns la stareț, pentru prima oară am îngenuncheat înaintea lui și sărutându-i mâna, am spus: "Ești un sfânt!"." Fiul meu, să nu mai faci niciodată asta. Sfânt este numai Dumnezeu!"
Peste o săptămână mi-a venit cealaltă veste bună. Femeia mea era însărcinată. De îndată ce a spus soția mea" Niko, dragostea mea!..."mi-am amintit de cuvintele călugărului. "Nu mai spune nimic. Ești însărcinată!" " Da, de unde știi?"."Mi-a spus călugărul, prietenul meu. Și este fetiță."
De la minunea ce s-a petrecut cu nepoțelul meu, am început să cred cu tărie în Dumnezeu. Nimeni și pentru nimic nu-mi va zdruncina această credință. Dacă vreodată vei hotăra să vii la Ierusalim, mă voi bucura de vei veni să mă cauți. Mă vei căuta la Ambasadă și vei spune: " Vreau să-l văd pe Niko din Pireu".
Între timp am ajuns la Pireu. Eu nu mai puteam să scot niciun cuvânt, dar nici să cobor pentru a scoate valiza lui Niko din port-bagaj.
Extras din cartea" Cu taxiul pe străzile orașului" de Monahia Porfiria
Vremea sandalelor a venit așa că trebuie să acordăm mai multă atenție aspectului călcâielor noastre. Astăzi am folosit această perie apoi am aplicat pe tălpi o cremă intens hidratantă.
Astăzi, în prima parte a zilei, am fost în oraș să îmi cumpăr câteva ghivece pentru flori. Dacă tot aveau la acel magazin și pământ am zis să iau și un sac, că doar estimându-l din ochi, nu părea foarte greu de dus. Am venit acasă toată îmbujorată, transpirată,😄gândindu-mă ce o fi fost în capul meu să car un sac de 20 de litri în brațe, pe o distanță destul de lunguță😄.
După ce le-am adormit pe fetițe a urmat ora mea😊. Am golit din ghivece 4 mușcate, care păreau bolnave și le-am aruncat. Mai pe la începutul lunii am fost la o seră de flori și mi-am luat de acolo câteva mușcate în culorile mele preferate. Le-am așezat în noile ghivece, apoi m-am apucat de curățenie. Am măturat de pământ și am spălat tot balconul, apoi am dus din el toate lucrurile care nu își aveau rostul. La sfârșit mi-a săltat inima de bucurie când am văzut cât de frumos arăta totul. Mâine le voi da mușcatelor și un îngrășământ, iar în următoarea perioadă sper să mă răsplătească cu floricele și frunze bogate.
Hristos a înviat!
Zilele acestea în care urmez provocarea "31 de zile pentru frumusețe" îmi prind foarte bine. Nu fac schimbări dramatice în viața mea, doar sunt mai atentă la fericirea mea, la lucrurile care mă binedispun.
Privind în jur mi-am dat seama că starea mea proastă din ultimele luni s-a reflectat și în exterior. Cu toții avem suișuri și coborâșuri. Eu am perioade când nu găsesc motivația și energia de a avea grijă de căminul meu, dar după un timp mă împing de la spate să ies din acea etapă și să revin la forma mea cea mai bună.
Sunt o fire vizuală și îmi place ca lucrurile care mă înconjoară să fie frumoase. Îmi aduce bucurie să am flori pe pervazul de la geam, să coc o prăjitură cu piersici sau să simt mirosul de podele parfumate, proaspăt spălate.
Totuși uneori ne lipsește chiar simpla motivație de a începe. Când pățești asta fii blândă cu tine și începe cu pași mici. Dacă ești foarte ocupată sau obosită, scrie pe o foaie de hârtie câteva lucruri de care vrei să te ocupi și care să nu îți răpească mult timp.
Făcând așa, puțin câte puțin, în fiecare zi, vei face să strălucească locuri din casa ta care înainte, numai gândindu-te la ele, te apuca durerea de cap.
Dragă prietenă, tu ești Floarea Casei! Tu înfrumusețezi cu mâinile tale căminul tău și pui căldură în sufletele celor care îi pășesc pragul. O faci prin mâncarea pe care o gătești, prin curățenia pe care ai făcut-o, creând odată cu ea o atmosferă de serenitate, prin cuvintele calde în spatele cărora stă dragostea ta pentru Dumnezeu.
Sper că aceste cuvinte pe care ți le-am spus să îți ridice fruntea obosită și să găsești în ele motivația de care ai nevoie.
Te îmbrățișez cu drag,
Andreea
La întoarcere am intrat puțin în catedrală. M-am rugat Mântuitorului să întoarcă inima mea spre El și să nască în ea dragostea pentru El, să mă ierte pentru toate greșelile. M-am rugat pentru copii și pentru soțul meu.
Odată ajunsă acasă, am frământat un aluat. Pe drum îi spusesem Andreei într-un mesaj că aș mânca niște gogoși.
După-amiază a început ploaia. Le-am culcat pe fetițe iar cât timp a stat aluatul la crescut, am băut o cafea și am mai citit câteva pagini din noua carte. Apoi am făcut gogoșile care au ieșit tare gustoase.
Voi ce ați făcut astăzi?
O nouă săptămână a început. Astăzi am avut de făcut drumuri mai lungi prin oraș. După ce le-am rezolvat pe toate, am fost la bijuterie să îmi duc la reparat lănțișorul de argint. Era rupt de câteva luni și ca să nu renunț la a purta crucea la gât am purtat o sforicică care deja se făcuse cam urâțică. Mă bucur acum că îl pot purta din nou.
Mai spre seară mi-am aplicat pe scalp un tratament pentru regenerare de la Gerovital. Sunt curioasă să văd ce rezultate vor apărea în timp.
După micul dejun am mers în balcon să adun rufele de la uscat. Trilurile păsărilor din zonă se auzeau atât de frumos, iar razele soarelui de dimineață îmi mângâiau umerii și brațele.
Mi-am petrecut ziua făcând mâncare și curățenie, așa cum fac de obicei sâmbăta, ca duminica să fie numai pentru odihnă și timp împreună. În hol am un dulap cu un raft în care obișnuim să mai punem una alta. În ultima vreme, acel raft începuse să arate dezastru, fiind aproape plin cu acte, monede, jucării magnetice, piese mici, agrafe, diverse lucrări de la grădinița. Mă irita foarte mult imaginea aceea așa că am rezolvat această problemă.
Astăzi m-am gândit mult la mine, ca mamă, ca om. Cât de mare influență am în viața copiilor mei și cât de mult contează comportamentul meu în familie. Îi văd cum se îmbăiază în fericire când eu sunt liniștită și bună cu ei și cum devin una cu mine când eu tun și fulger. În privința mâniei am observat că dacă îți permiți să o lași prea mult să se manifeste, ea se va sălbatici tot mai mult de fiecare dată. E nevoie de înfrânare și de atenție.
În noi stă puterea de a încălzi sau a răci inima casei!
Suntem în ultima lună a primăverii, iar vremea se încălzește tot mai mult. Sezonul sandalelor va începe cât de curând așa că astăzi m-am uitat puțin pe internet și vreau să vă arăt și vouă ce mi-a plăcut. Ultima mea pereche de sandale a fost de la Anna Cori, am apreciat calitatea produsului, așa că am vizitat astăzi și site-ul lor.
Această provocare îmi dă imboldul de care aveam nevoie pentru a mă reîntoarce la obiceiul meu de a nu mai mânca nimic dupa ora 18, iar în privința dulciurilor îmi propun să le reduc la doar două gustări pe zi. Profit de orice ieșire afară pentru a face mișcare, mersul pe jos ma recreează, îmi tonifică picioarele și mă ajută să ard calorii. Tânjesc dupa starea aceea de vitalitate și sănătate pe care am trăit-o anul trecut când am reușit să slăbesc 10 kg. Acum că vremea s-a încălzit îmi vine mai ușor sa respect aceste obiceiuri pentru că serile mi le petrec afară și nu îmi stă gândul la mâncare așa mult cum îmi stătea iarna când eram mai mult pe acasă.
Bună, prietene dragi!
O nouă lună de primăvară a început și eu mi-am propus să o dedic propriei mele persoane.
Stresul, oboseala și problemele din ultima vreme m-au prins din urmă iar grija pentru propria persoană a fost cam ultima pe lista mea de priorități.
Luna aceasta îmi doresc ca zilnic să îmi acord câteva minute doar pentru mine. Mă voi ocupa de aspectul meu fizic, de starea mea sufletească, de sănătatea mea. Am nevoie să mă încarc cu optimism, să îi ofer organismului meu o rutină binefăcătoare, să trăiesc mai conștient, să caut motivele de bucurie din fiecare zi.
♥️♥️♥️
