miercuri, 26 ianuarie 2022

Pregătirea garderobei pentru primăvară

https://www.dyfashion.ro/rochii-de-zi/rochie-dy-fashion-verde-cu-pliuri-din-talie-983061.html

https://www.dyfashion.ro/rochii-de-zi/rochie-dy-fashion-mov-cu-pliuri-din-talie-982989.html






Dacă e ceva ce îmi place foarte mult la o rochie este faptul că fără prea mult efort și timp poți arăta foarte prezentabil! Si pe lângă aceasta are și darul de a te face să te simți foarte feminină! 
Pentru că nu ne mai desparte decât o lună de primăvară, am început să mă uit după câteva rochițe pentru noul anotimp. 
Acestea sunt preferatele mele, potrivite stilului meu de viață. Îmi plac culorile lor intense, dar nu stridente și faptul că materialele sunt ușor grosuțe, numai bune și pentru această perioadă, dar și pentru primele luni de primăvară. Am deja ultimul model de rochie, dar pe culoarea bordo, și este una din rochițele mele preferate, foarte confortabilă.
Vouă vă plac rochiile? Cât de des le purtați? Cum vă simțiți când îmbrăcați o rochie?

vineri, 21 ianuarie 2022

Biruința bunătății și a răbdării

 O doamnă foarte plăcută mi-a povestit următoarele:

"Cu soțul meu m-am căsătorit în urma unei cereri în căsătorie. Dar fără să știu, el iubea și avea legături cu o altă fată, ale cărei rude nu erau de acord cu aceasta, însă el nu a încetat niciodată să o iubească.

Ne-am căsătorit. Ziua nunții a fost foarte frumoasă. Însă zilele frumoase au fost doar trei. Începând cu a patra zi, timp de șaptesprezece ani, viața mea lângă el a fost un iad. Când l-am întrebat de ce se purta așa de urât cu mine, mi-a răspuns că iubea o altă femeie și nu pe mine. Am căzut atunci din nori!

- Atunci de ce te-ai căsătorit cu mine?

- Fiindcă m-au silit părinții mei. Pe cealaltă părinții mei nu o voiau.

- Și eu cu ce sunt de vină, ca să te porți astfel?

- Dacă nu îți place, pleacă!

- Unde să mă duc? Mi-e rușine de frații mei și de lume.

- Ei, atunci stai aici și astupă-ți gura!

Acesta a fost răspunsul său. Cu mine dormea doar atunci când se certa cu cealaltă. Și astfel am rămas însărcinată. Când i-am spus, a devenit ca o fiară, gata să mă sfâșie. Mi-a cerut să-l avortez. Eu însă nu am făcut aceasta. Pentru nimic în lume nu aș fi ucis copilul meu. În felul acesta am născut trei fetițe."

- Lucrați?

- Da, am coaforul meu. Niciodată însă clientele mele nu m-au văzut plângând sau tristă. Nici copii mei. Amărăciunea o ascundeam adânc în sufletul meu, o împărțeam doar cu Dumnezeu. Știi ce înseamnă să dormi cu bărbatul tău când se ceartă cu prietena lui?

- Nu am trăit aceasta, însă pot să te înțeleg. Bine, dar aceea nu a găsit pe nimeni cu care să se mărite, să facă familie?

- S-a măritat și are doi copii. Dar de bărbatul meu nu s-a despărțit niciodată.

- Bărbatul ei nu și-a dat seama?

- Nu știu.

- Copii dumneavoastră nu și-au dat seama?

- Nu, fiindcă întotdeauna îl îndreptățeam, îl acopeream. Dar niciodată nu ne-am certat. Fiindcă niciodată nu l-am întrebat unde a mers, de ce a întârziat sau dacă a fost cu aceea. Nimic! La orice oră ar fi venit, dacă erau de față copii, ii spuneam: Bun venit lui Dimitraki! Și pregăteam masa să mănânce.

- Cum ai putut răbda aceasta?

- Nu puteam să fac altfel. Trebuia să dau copiilor mei pilda cea bună. Voiam să învețe valoarea respectului, valoarea dragostei, valoarea răbdării.

- Și, slavă lui Dumnezeu, dai dovadă de multă răbdare. 

Aici a zâmbit. Eu am continuat să o întreb.

- De copii tăi cine avea grijă atunci când lucrai?

- Mama mea. Și știi cum le transmiteam copiilor mei mesajele despre cele pe care voiam să le evite?

- Cum?

- Le înregistram pe casete. Încă de când erau mici, înregistram în fiecare zi câte ceva pe casetă, apoi o dădeam mamei mele și îi spuneam să le dea să asculte. În felul acesta nu simțeau prea mult lipsa mea.

Aceasta s-a petrecut 15 ani. Orice mesaj voiam să le transmit, îl spuneam ca și cum l-aș fi auzit la coafor. Despre droguri, de pildă, le spuneam că a venit o clientă la coafor, care era foarte amărâtă deoarece copilul ei se încurcase cu drogurile. Sau altădată le spuneam că am cunoscut o fată care s-a încurcat cu un băiat și care a rămas însărcinată, dar din cauza sarcinii nedorite, au apărut multe probleme de rezolvat. 

- Când au crescut, nu mai mergeau la bunica lor, ci preferau să stea acasă să citească. Le spuneam că, atunci când vine tăticuțul, trebuie să-i servească masa, să-l îngrijească, de vreme ce el se ostenește pentru noi, ca unul ce ne iubește. Astfel, în fiecare zi când se întorceau de la școală,  ascultau mai întâi mesajul mamei.

- Iartă-mă! Toate acestea cum le-ai putut răbda?

- Ți-am spus: Amărăciunea mea o împărțeam cu Dumnezeu. De aceea puteam să rezist. Dacă aș fi discutat cu vreo prietenă problemele mele, cu siguranță că m-aș fi despărțit. Ascultă însă în continuare, ca să vezi sfârșitul.

- Sunt numai urechi.

- Așadar, timp de 17 ani mergeam în concedii numai cu copii mei. Acela nu venea niciodată, oricât de mult l-ar fi rugat copii. Într-un an, când m-am întors  din concediu, am găsit pe canapea o casetă pe care scria: Te iubesc! Am rămas mirată. Ce casetă era aceea? M-am gândit că o fi fost pentru prietena lui. Seara când au adormit copii, am pus-o ca să o ascult.

Aici a început să râdă.

- De ce râdeți?, am întrebat-o curioasă.

- Fiindcă acea casetă era înregistrată de bărbatul meu pentru mine!

- Și ce spunea în casetă?

- Înainte de a-ți spune ce spunea în casetă,  îți voi spune ce a făcut înainte de aceasta. 

-  Ce a făcut?

- S-a certat urât de tot cu prietena lui și s-au despărțit. A venit acasă și a intrat în camera copiilor. Știa că le înregistrez casete. A luat una la întâmplare și a ascultat-o. Și apoi altele...Astfel a luat și el o casetă și mi-a înregistrat următoarele: "Iartă-mă pentru tot ce ți-am făcut. Acum înțeleg cât de mult te-am rănit, cât de mult te-am umilit. Dar tu nici măcar un cuvânt rău nu ai spus vreodată, ci întotdeauna, întotdeauna te-ai purtat față de mine cu dragoste și tandrețe. Am ascultat câteva din casetele noastre, în care le vorbești copiilor noștri. Nu m-ai clevetit niciodată, ci numai cuvinte bune au ieșit de pe buzele tale. Acum am înțeles de ce mă iubesc atât de mult copii noștri. Te rog, iartă-mă! Și îți făgăduiesc că tot ce ți-a lipsit în toți acești ani, îți voi da înapoi de acum înainte cu multă dărnicie. Vei fi împărăteasa inimii mele. Te rog, iartă-mă! Acum când îți vorbesc, crede-mă ca simt multă dragoste pentru tine! Îmi lipsești, te iubesc!".

Auzind acestea, m-am simțit frumos, dar îmi venea greu să le cred. În minte mi-au venit toate pe care mi le făcuse și spusese. Astfel am adormit.

Seara, când s-a întors,  l-am auzit, dar nu m-am sculat, așa cum făceam totdeauna, ca să-i pun mâncare. Mă făceam că dorm. El a venit și s-a întins lângă mine,  încet- încet, ca să nu mă trezească și m-a cuprins în brațe...pentru prima oară după 17 ani! Și nu o simplă îmbrățișare, ci una plină de dragoste. M-a sărutat ușor pe spate și mi-a șoptit: "Iartă-mă! Te iubesc!".

Din acea clipă viața mea s-a schimbat cu desăvârșire. Dimitrie a devenit alt om...plin de dragoste, de gingășie, niciodată nu mi-a stricat buna dispoziție. Cu alte cuvinte, am devenit familie.

Să știi că în viață, arunci când te lupți, vei pierde lupta, dar la sfârșitul războiului tu vei câștiga. Și încă ceva: Fără credință în Dumnezeu,  nu ai arme să lupți!

Text preluat din cartea "Cu taxiul pe străzile orașului " de Monahia Porfiria.






marți, 11 ianuarie 2022

O zi de iarnă

 


Luna ianuarie ne-a adus bucuria mult dorită! 

În casă am dat jos doar bradul, decorațiunile încă au rămas să aducă strălucire fiecărei încăperi!
Am pornit spre piață azi dimineață după câteva ingrediente pentru o lasagna! Fulguia tare și inima îmi zburda de fericire!
I-am luat si pe copii de la școală și de la grădiniță, bineînțeles că nu am scăpat fără o bulgăreală!:)
Odată întorși acasă, am mâncat cu toții și apoi m-am apucat să pregătesc cina!
 
Pregătită pentru cuptor!

Si rezultatul final! În timp ce lasagna era la cuptor am făcut și un papricaș de cartofi, pentru ziua de post de mâine!
Toată lumea a fost încântată de masa din această seară!
Am pornit mașina de vase și am făcut ordine în bucătărie!
Copii au plecat afară la săniuș, iar eu am rămas cu gemenutele!
Și planurile mele pentru restul serii: 

O baie și apoi, după ce dorm cu toții, mă voi bucura din nou de această carte minunată! Vă recomand să o căutați și voi!










joi, 23 decembrie 2021

Meniul de Crăciun


 Platou cu aperitive

Ouă umplute

Ciorbă de văcuță

Friptură de porc

Pireu de cartofi

Sarmale

Prăjitura Deliciu

Cozonac

Sărățele cu brânză 

Fursecuri

Sucuri naturale și Pepsi


Fetelor, voi ce bunătăți pregătiți?