Obisnuiesc sa ma retrag in dormitorul meu si acolo in fata icoanelor si a bibliotecii ma asez pe covor si imi iau "cartile mele".Avem destul de multicele carti duhovnicesti dar sunt cateva care imi face placere sa le recitesc si de fiecare data primesc aceeasi bucurie de la ele.. In ele gasesc intarirea cand simt ca inima mea este stapanita de manie, ori poate de nemultumiri, sau cine stie cate alte suparari mai poarta si inima aceasta a mea.
Una dintre cartile mele este "Cum iti sunt gandurile asa iti este si viata. Staretul Tadei de la manastirea Vitovnita". Recitesc cu mult drag aceste pagini:
"La Mănăstirea Milkovo ați trăit
cele mai frumoase clipe din viața
dumneavoastră duhovnicească.
Spuneți-ne ceva despre starețul
acestei mănăstiri, Părintele
Arhimandrit Amvrosie
Părintele Tadei: Părintele Arhimandrit Amvrosie a fost un
om cu viață sfântă. În timpul
Revoluției (bolșevice, din Rusia)
a fost împușcat în piept, și a
suferit mult cu plămânii din pricina
a ceasta. Nu s’a vindecat
niciodată, iar rana i-a înlesnit tuberculoza și a murit tânăr.
A fost ucenic al vestiților Stareți din pustia Optinei; mai cu seamă,
avea dragoste către Sfântul Amvrosie al Optinei, care l-a tuns în cinul
monahicesc. Dintr’însul izvora o dragoste deosebită și netulburată.
Dobândise de la Stareții Optinei ceea ce aveau ei mai bun: dragostea.
A introdus în viața sa această dragoste atotcuprinzătoare. Era pur
și simplu deosebit. Minuna prin dragostea sa pe oricine cu care
stătea de vorbă sau care doar se afla în preajma lui. Niciodată nu s’a
mâniat, nici măcar pe vreun monah sau frate, nici nu a spus vreodată
cuiva un cuvânt rău. Răbda multe și le ierta totul. Toate grijile și problemele
le punea înaintea Domnului și numai Lui i se plângea. Se
ostenea să împărtășească și fraților din obște această însușire, prin
pilda proprie, și mulți au învățat de la el cum să pună în lucrare, în
viața de zi cu zi, această dragoste atotcuprinzătoare, nepătimașă.
Chiar eu am simțit această dragoste de negrăit a sa, pe care a
împărtășit-o și acelor frați care au dorit s’o primească drept
moștenire.
Când am ajuns la Mănăstirea Milkovo, cea dintâi ascultare primită a
fost să păzesc via. Și, pentru că îmi plăcea să dorm, am ațipit, iar hoții
au venit și au prădat via. Când m’am trezit, am văzut că nu mai sânt
struguri. M’am speriat și l-am așteptat cu teamă pe iconom să vină
la vie. Acesta a venit, a văzut totul - și nu mi-a zis nici un cuvânt.
Nimic! Strugurii din vie furați, iar el nu-mi spune nici un cuvânt!
Ziua următoare a venit iarăși și mi-a spus: „Tomușca (așa mă strigau
când eram frate), Batiușca a blagoslovit să-ți dau o ascultare nouă.
Vei păzi oile și caprele pe islazul din preajma Moravei.” Și așa am
ajuns cioban la oi. Dar și de data asta am greșit.
Mi s’a dat să învăț citirea din Ceaslov cât timp păzesc oile și caprele,
iar eu, citind din Ceaslov, am ațipit iarăși. Când m’am trezit,
am căutat să văd unde sânt oile și văd că rămăsese numai o capră
bătrână. Toate celelalte dispăruseră pe undeva. M’am ridicat degrabă
în picioare, să le caut unde sânt. Când colo, ele s’au dus pe
ogor, au doborât gardul într’un loc, au intrat și au mâncat toată
fasolea stăpânului acelui ogor. Iar capra, când a văzut că eu alerg
la oi, a pornit și ea să alerge în urma mea și cât pe ce să distrugă
gardul cu totul. Stăpânul ogorului a văzut, după aceea, ce au făcut
oile și caprele și, firește, s’a dus la mănăstire să se plângă părintelui
arhimandrit. Acesta i-a spus iconomului să plătească stricăciunea
adusă proprietarului - și cu asta totul s’a încheiat. Nici unul dintre
frați nu mi-a spus nici măcar un cuvânt (de mustrare), nici măcar
unul! Ziua următoare a venit iarăși iconomul la mine și mi-a zis:
„Batiușca a blagoslovit o ascultare nouă pentru tine. De acum vei
păzi vacile, pe celălalt izlaz.”
Dar istoria s’a repetat. Aveam șase vaci, iar printre ele se afla și una
mai bătrână, căreia îi plăcea să se furișeze și să facă stricăciuni. Cât
timp am păzit vacile, le număram cu grijă ca să nu repet aceeași
greșeală. Aveam cu mine și Ceaslovul, și citeam din el din când
în când. Și astfel, în timp ce citeam, vaca cea bătrână a reușit să se
furișeze și să intre în grădina ce se afla nu departe de izlaz. În timp
ce citeam, îmi aruncam uneori privirea la vaci și socoteam dacă sânt
toate la număr. Odată, din întâmplare, le-am numărat cu atenție și am observat că vaca bătrână lipsește. Am înlemnit și am pornit să o
caut. Când am privit prin grădini, vaca ajunsese deja la a treia dintre
ele, ronțăise și călcase în picioare toată varza. Stăpânul grădinii s’a
plâns din nou și iarăși a venit iconomul la mine. Noua ascultare a
fost la trapeză și la biserică.
Acestea sânt numai o parte din ispitele pe care Părintele Arhimandrit
Amvrosie le-a acoperit cu dragostea sa cea fără de margini. Au
fost atunci și altele, mult mai rele și mai dureroase, dar părintele
arhimandrit a răspuns întotdeauna doar cu dragostea sa. Unui
călugăr ce fusese cândva guvernator, prefect de gubernie - o
persoană importantă în Rusia - îi plăcea mult să bea. Se întâmpla
chiar să plece din mănăstire și să meargă în sat, și lipsea câte o
săptămână. Trebuia ca Starețul să-l caute și să-l aducă înapoi. Bea
și iar bea, iar părintele arhimandrit nu-i spunea nici măcar un
cuvânt care să-l mustre pentru ce face - nimic! Acoperea totul cu
dragoste, ca și cum nu ar fi fost nimic. Era vădit că rabdă și suferă
din pricina tuturor acestora, dar nu ar fi spus nimănui nici măcar o
vorbă despre asta. Venea întotdeauna cel dintâi la biserică, la slujbă,
și ședea întotdeauna lângă scaunul de egumen. Se vedea că era pur
și simplu istovit de griji, dar nu spunea nimic nimănui, așeza totul
înaintea Domnului. Nu a pedepsit niciodată pe nimeni. Nu a avut
nici măcar un gând rău față de nimeni, nici o privire aspră, nimic de
felul acesta. Iubea pe fiecare așa cum era și se ruga lui Dumnezeu, ca
să-l lumineze El pe acela. Prin pilda sa de viață învăța cel mai mult
și stăruia ca prin pilda aceasta să aducă pe fiecare la calea mântuirii.
Cu adevărat, Părintele Arhimandrit Amvrosie era un suflet deosebit,
plin de dragoste și smerenie. Păcat că boala l-a luat prea din vreme
din lumea aceasta."
Voi ce faceti cand sunteti suparate?Cum depasiti starile rele?
