Anii copilariei

"… omul intotdeauna se intoarce in copilaria sa… in cele mai intunecate momente.. in cele mai grele incercari…oriunde nu s-ar afla…oriunde nu s-ar gasi… sufletul sau intotdeauna va zbura spre casa copilariei…pentru ca acolo este mama… iar mama este ingerul alb al copilariei sale … Ceea ce nu intelege femeia moderna este ca casa ei …este linistea ei… este locul in care sufletul ei se odihneste… iar Dumnezeu a pus-o stapana peste casa… atmosfera pe care ea o creaza in casa va ramane pururea in sufletele pruncilor ei…

cand mama nu se mai gaseste in casa… atunci nici pruncul nu-si mai gaseste linistea… uneori o viata intreaga...

Barbatul se intoarce la femeia care ii aduce pace… pentru ca nimic nu odihneste sufletul barbatului …decat sufletul odihnit de femeie si linistea din casa sa…
Daca femeia nu aprinde focul… in casa e frig… iar frigul pustieste… insa daca barbatul nu taie lemne… femeia nu poate aprinde focul …

Acum casele au calorifere… nu mai face nimeni focul …nu mai taie nimeni lemne… si nici placinte pe vatra nu mai coace nimeni… alte vremuri… alti oameni… si alte placinte...

si totusi… toti avem un vis… in care o mama coace placinte pe vatra .. iar tatal taie lemne ... și un miros de pâine aburinda ne umple sufletul de ... acasa!"

                                                                                                                 text si fotografie Natalia Luchita