Într-o bună zi...

 Mă voi afla la intrarea casei noastre, voi face o metanie și voi spune: Acesta este pământul meu!

Vom pune o troiță și o candelă aproape de poartă și vom face o sfeștanie.

Vom avea o curte cu multă iarbă verde, cu leagăne pentru copii.

Voi avea o grădină plină de flori și în casă voi așeza vaze frumoase pline cu trandafiri.

Voi avea mușcate bogate la pervazurile de la geam: curgătoare, albe, roz și cu puțin roșu.

Vara vom sta pe pătură la umbra unui pom și vom bea o limonadă rece. Vom mânca sandviciuri și gofre.

Copii se vor bălăci într-o piscină. Visul lor!

Vom mânca cireșe și căpșuni din grădina noastră. Voi face în fiecare an gem de căpșuni, preferatul copiilor.

Voi planta mentă, apoi o voi depozita într-un sac de pânză așa cum făcea și bunica mea. Dimineața copii vor mânca pâine cu ou și ceai de mentă îndulcit cu miere.

Vara voi sta pe terasa din fața casei pe un scaunel și voi desface păstăi de mazăre. Cât de bucuroși vom fi când vom avea cartofii noștrii, ceapa verde, roșiile. 

Voi aranja mese festive în curte, voi pune o față de masă albă din damasc, un serviciu de farfurii englezești albastre cu alb și pe mijloc vaze mici umplute cu trandafiri albi, roz și crem. Voi face înghețată de casă de vanilie și un tort cu căpșuni și frișcă.

Dimineața vom bea cafeaua în curte și ne vom minuna de cântecul păsărilor.

Voi avea un un pat mare în dormitorul nostru și tapet cu flori. Lenjerie de pat albă.

Lângă geam voi avea un fotoliu și un lampadar. Acolo voi sta și voi coase goblenul Câmpinița și voi privi cum se schimbă anotimpurile.

Sus pe dealul din spatele casei voi avea o băncuță și câțiva pomi pentru umbră. Vara, după ce voi uda gradina, voi sta pe băncuță și mă voi gândi la viața noastră. 

Într-o bună zi...

Îmi place să visez cu ochii deschiși, să fiu optimistă, să văd partea plină a paharului, să nădăjduiesc mereu într-un viitor bun.

 Fetelor, voi cum sunteți? Obișnuiți să visați cu ochii deschiși? Ce vă place să visați?

10 ani împreună

Astăzi sărbătorim 10 ani de căsnicie! Slavă lui Dumnezeu pentru acești ani plini de binecuvântări!

Scumpă mămică

Sunt 9 ani de când Dumnezeu m-a învrednicit să fiu mamă. Copii cresc și îmi place să cred că și eu cresc în înțelepciune pe lângă ei. Nu-i o meserie ușoară. Privind în urmă văd cum m-am maturizat de-a lungul anilor, și oh, cât de tare m-au scuturat acești doi ani de când sunt mamă de gemene. 

Vreau să las aici câteva sfaturi pentru tinerele mame. Câteva lecții pe care eu le-am învățat de-a lungul anilor. Uneori o conversație cu o prietenă (chiar și virtuală) te poate ajuta să te simți mai liniștită și mai destresată.

♥O relație corectă cu Dumnezeu Da draga mea, înainte de toate ai nevoie sa te ocupi de sufletul tău. Caută-ți un duhovnic bun, spovedește-ți cât mai des neputințele (cam o dată la 3 săptămâni), împărtășește-te! Având o rânduială în viață ta spirituală vei vedea viața mai corect și te vei păzi de multe frustrări venite din afara casei tale.

♥ Simplifică-ți viața! Citește cărți sfinte despre viața de familie și nu numai. De exemplu, te sfătuiesc să ai cărțile Sfântului Paisie Aghioritul. O astfel de lectură te ajută să ai o viziune sănătoasă asupra vieții și să nu simți nevoia să mergi după toate curentele și trendurile dictate de lumea aceasta. Vei fi mai puternică și încrezătoare mergând pe drumul credinței și îți garantez că acest lucru întotdeauna îți va aduce odihnă sufletească.

 ♥Odihnește-te  Cred că lipsa somnului este cel mai mare dușman al mamelor. Trezitul de multe ori pe noapte ne face ca ziua să fim depresive, deznădăjduite, să nu mai vedem luminița de la capătul tunelului. În astfel de zile trebuie, ascultă-mă, trebuie să te odihnești.  Nu contează dacă vei întârzia puțin cu cina ba chiar nu este o tragedie dacă veți mânca o omleta și sandviciuri la cină. Roagă-i pe membrii familiei să te înțeleagă că sunt unele zile în care ai nevoie să te pui pe picioare. Crede-mă, când te vei trezi le vei face pe toate cu alți ochi și mult mai rapid.

♥ Discută cu o prietenă Dacă ai o prietenă care este și ea mămică sau poate admiri în taină o mamă, fă-ți curaj și vorbește cu ea. S-ar putea să rămai surprinsă să afli că și ea are aceleași neputințe ca tine, ca pe unele le-a depășit și vorbind cu ea te va ajuta să le depășești și tu. Și casa ei este de cele mai multe ori un haos, și ea își compară în taină copilul cu alți copii și ea are gânduri că nu este o mamă suficient de bună,  stări de deznădejde, de lipsă de sens și ea are ieșiri pe care le regretă în clipa pe care le-a și rostit. 

♥ Ieși zilnic afară Dacă locuiești la casă, ești foarte norocoasă. În schimb dacă stai la bloc și îți petreci mult timp închisă în casă cu copii trebuie să ai grijă că acest lucru te va afecta. Trebuie să ieși zilnic la aer, ai nevoie de mișcare, să îți aerisești gândurile. Faceți plimbări cu întreaga familie, sau chiar și singură dacă poți.  Acest lucru te va ajuta foarte mult să vezi viața într-o lumină mai bună.

♥ Adaptează-te la momentul curent din viața ta Să zicem că poate îți dorești să gătești numai bunătăți pentru copii tăi, dar viața ta este foarte aglomerată și tu ești frântă de obosită. Lasă garda jos. Simplifică. Caută rețete simple sau dacă nu: omletă, macaroane cu brânză, orez cu ton, o friptură simplă cu o salată, o mămăliguță, crenvurști sau chiar și pizza congelată. Da! Și acestea sunt foarte bune.Va veni și vremea mâncărurilor festive, acum trebuie să știi să dansezi pe acest ritm. Ești o mamă foarte bună!

♥ Practică recunoștința Te sfătuiesc să ai un mic jurnal în care să îți notezi seara înainte de culcare toate motivele tale de recunoștință. Pâinea de pe masă, sănătatea celor dragi,  haine curate, serviciul soțului, puterea de a crește copii. Făcând aceasta cât mai des vei fi mai atentă în timpul zilei la aspectele pozitive din viața ta.

 ♥Timp pentru tine Deseori se întâmplă ca noi mamele să fim atât de implicate în creșterea copiilor încât să renunțăm la a ne mai gândi prea mult la noi. Si atunci apar undeva frustrările. Și când avem timp, ni-l petrecem pe telefon, uitându-ne la ce fac alții cu viata lor. Fii atentă la timpul tău liber și elimină distracțiile dăunătoare. În loc de jumătate de oră pe Instagram, seara, înainte de culcare, dezactivează datele mobile și citește câteva pagini din cartea aceea pe care ți-ai dorit-o. Și ziua dacă ești cu adevărat sinceră cu tine vei vedea că se mai găsesc câteva clipe și pentru tine. Câteva minute de lectură sau de rugăciune, o baie pe cap, o manichiură, câteva exerciții fizice, timp pentru tine. Bucură-te de ele!

🤍🤍🤍

Te îmbrățișez și îți spun: ești valoroasă, munca ta este foarte valoroasă. Crești o nouă generație și chiar dacă acum pare că te zbați fără sens, munca ta va rodi negreșit într-o bună zi. Dumnezeu nu te va lăsa!

Frumusețea simplității

Mâine vom merge cu toții la o nuntă. Inițial am spus că voi purta rochița de la botezul fetelor, o rochie neagră cu flori roz, încă îmi vine bine și mă simt comod în ea. Încurcătura a venit când am citit pe invitație că se cere un dress code: culori deschise sau neutre, stil semi-formal sau casual. 

Săptămână aceasta am fost aproape zilnic prin oraș în căutarea unei noi ținute. Chiar din prima zi am văzut această rochiță, mi-a plăcut cum îmi vine, dar am sperat că poate găsesc ceva și mai deosebit.  Am încercat multe rochițe, dar fiecare pica pe rând testul. Pe cât de frumoase erau unele, pe atât de transparente. Ce păcat! Știu că ar fi fost o opțiune să pun o jupă, dar nu mai aveam timp și sincer îmi și displăcea ideea de a da alți bani în plus. 

Într-un final m-am întors la această rochiță. M-am gândit în sinea mea: Dumnezeu te vrea simplă și tu nu vrei sa pricepi asta. 

Astăzi când am călcat rochița mi s-a părut deosebit de frumoasă. Mă bucur de alegerea mea. Este o rochiță decentă și îmi va face cinste oriunde o voi purta.

Cuvântul zilei

Părinte, cui se datorează cârtirea şi cum poţi scăpa de ea?

– Ea se datorează ticăloşiei omului şi este alungată cu doxologie. Cârtirea naşte cârtire, iar doxologia naşte doxologie. Când cineva nu cârteşte pentru o greutate pe care o întâmpină, ci slăveşte pe Dum­nezeu, atunci diavolul plesneşte şi se duce la altul care cârteşte, pentru a-i încurca aceluia şi mai mult lucrurile. Pentru că, cu cât cârteşte cineva mai mult, cu atât se distruge pe sine.

Uneori ne fură aghiuţă şi ne face să nu ne mulţumească nimic, în timp ce te poţi bucura de toate duhovniceşte cu doxologie, primind astfel binecuvântarea lui Dumnezeu. Iată, cunosc pe cineva acolo în Sfântul Munte care, atunci când plouă şi îi spui «iarăşi plouă», începe: “Da, plouă mereu. O să putrezim de atâta umezeală”. Dacă, după puţin timp se opreşte ploaia şi îi spui: “Ei, nu a plouat atât de mult”, acela începe iarăşi: “Da, ploaie a fost asta? O să se usuce pământul”. Şi nu se poate spune că nu este sănătos la minte, ci pur şi simplu s-a obişnuit să cârtească. Să fie om raţional şi să gândească astfel de neghiobii!

Cârtirea atrage blestemul. Este ca şi cum omul s-ar blestema pe sine însuşi, după care vine urgia lui Dum­nezeu, în Epir am cunoscut doi ţărani. Unul era familist şi avea vreo două ogoraşe, şi întotdeauna pe toate le încredinţa lui Dumnezeu. Lucra cât putea, fără stres. “Voi face atât cât voi apuca” spunea. Uneori o parte de snopi de grâu ce rămâneau pe câmp putrezeau din pricina ploii pentru că nu apuca să le strângă, iar pe altele le împrăştia vântul. Dar pentru tot ce se întâm­pla spunea: “Slavă Ţie, Dumnezeule!” şi toate îi mergeau bine. Celălalt avea multe terenuri, vaci, etc. şi nu avea nici copii. Dacă îl întrebai “Cum îţi merge?”, răspundea: “Lasă-mă, nu mă întreba!”, niciodată nu spunea: “Slavă Ţie, Dumnezeule!”, ci mereu cârtea. Şi să vedeţi ce i se întâmpla, uneori îi murea vaca, alte­ori pătimea altceva. Le avea pe toate, dar procopseală nu făcea.

De aceea spun că doxologia este un lucru mare. Depinde de noi să gustăm sau nu binecuvântările pe care ni le dă Dumnezeu. Dar cum să le gustăm, dacă atunci când Dumnezeu ne dă, de pildă, banane, noi ne gândim ce mâncare bună mănâncă cutare bogătaş? Câţi oameni nu mănâncă numai posmag, dar zi şi noapte slavoslovesc pe Dumnezeu şi se hrănesc cu dulceaţă cerească! Aceşti oameni dobândesc o sensi­bilitate duhovnicească şi cunosc mângâierile lui Dumnezeu. Dar noi nu le înţelegem pe acestea, deoarece inima noastră ni s-a învârtoşat şi nimic nu ne mai sa­tisface. Nu înţelegem că fericirea o aflăm în veşnicie şi nu în deşertăciune.

Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul, “Viata de familie“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003

În duminica Mironosițelor

Azi dimineață m-am trezit foarte obosită și într-o stare de mare deznădejde. I-am spus soțului, că simt că nu pot merge mai departe. Nu fizic vorbind, pentru că oricum zilele trec, ci simt că nu mai port înfrunta viața creștinește. Zilele mele sunt grele. 

Am rămas acasă și am pornit telefonul să ascult liturghia. Când timp am ascultat predica în gândul meu am tot spus: Doamne iartă-mă,  Doamne dă-mi putere!

Vă redau mai jos câteva frânturi din predica duhovnicului meu, spre întărire noastră: 

"De la Fecioara Maria încoace, de femeie depinde mântuirea casei, a familiei. Să știți că de femeie depinde! În primul rând!

De ce? Întăriți-vă în credință surorilor, dragoste nefățarnică și necondiționată. Femeia are puterea aceasta dată de la Dumnezeu de a iubi, de a găsi resursa în ea, să iubească necondiționat.

Iubire necondiționată și nădejde până la capăt...până la capat. Deci răbdare, multă, multă răbdare. Și atunci femeia își mântuiește casa, sigur își mântuiește casa. Adică, copii ei și sotul ei. Daca face aceasta, dacă se silește întru aceasta, se transformă casa într-un rai, încă de aici îl trăiește.

Trebuie să vă spun ca eu am avut parte de acest rai, nu sunt vrednic. Și în copilăria mea și în casa mea ca soț. Eu am văzut raiul scumpii mei, dar l-am văzut prin femeie. L-am văzut prin mama mea, l-am văzut prin soția mea. Târziu, târziu mi-am dat seama cât de mult valorează acestea pentru că am auzit așa de multe dureri ca preot și atunci mi-am dat seama că eu în casa mea până am plecat din casa tatălui meu nu am auzit nici o ceartă cu păcatul acesta, nici un cuvânt înapoi. Și apoi la fel, la fel, în casa pe care mi-a dat-o Dumnezeu să o îngrijesc cu soția mea. Si atunci am înțeles că ăsta-i raiul! Eu am trăit raiul. Și îl trăiesc. Și de aici începe raiul.

Raiul acesta este cu putință, este accesat de femeie în mod deosebit. Ea îl deschide și își face casa loc de mântuire. Da, de mântuire! Oricât de rău ar fi bărbatul, oricât de neascultători și de prinși de toate patimile lumii ar fi copii. 

De aceea vreau să vă încurajez pe frățiile voastre, dragi surori, Dumnezeu are o lucrare foarte mare cu frățiile voastre. Aș putea spune că unul dintre motivele pentru care femeile nu pot să fie preoți, este acesta: pentru că ele trebuie să își facă toată lucrarea în casa lor și nu mai au timp de altceva. Acolo trebuie să stea! Acolo trebuie să fie stâlp și să mântuiască casa! Să știe și copii, să știe și soțul că este cineva acolo care iubește total, total desăvârșit, și care își varsă tot sufletul pentru ei.

Psihologii au ajuns la o concluzie! În sfârșit! Și au spus că, au constatat că există în adâncul psihic al  omului, un resort care are nevoie de o confirmare. Si acel resort este: dacă mă iubește cineva necondiționat. Dacă nu există răspunsul acesta, dacă nu ai pe cineva care te iubește necondiționat, nu poți fi normal, nu poți crește normal, nu poți lucra normal. Ori asta în chip deosebit, în chip cu totul deosebit sigur că o face Dumnezeu,  ne iubește necondiționat și asta îmi dă liniștea totală. Dar aici pe pământ, în chip deosebit, cu care te întâlnești prima dată și mai apoi, este mama, este soția, este femeia. Femeia este cel mai mare dar pe care l-a dat Dumnezeu lumii. Dar, trebuie să știm că cel viclean lucrează și acum pentru a o perverti pe femeie și pe bărbat, de a strica lucrarea femeii. Dacă femeia însă, își găsește rosturile ei,  care se ascund în credință, în dragoste, în nădejde și în smerenie, adâncă, adâncă și răbdare, atunci casa este mântuită."

Împlinirea sufletului

 Astăzi oamenii caută să fie iubiți și de aceea eșuează. Corect e să te intereseze nu dacă ei te iubesc, ci dacă tu îl iubești pe Hristos și pe oameni. Doar astfel sufletul îți este împlinit.

Părintele Porfirie