File de jurnal

Sfarsit  de octombrie, luni 23.

Afara ploua si bate vantul destul de tare.E toamna in toata regula. Ma bucura ploaia aceasta pentru ca ne sileste cumva sa incetinim ritmul si sa petrecem mai mult timp in casa.

In casuta noastra e bine si e liniste. Camerele sunt usor intunecate, copii dorm sub paturi groase si calduroase.Avem mancare de la mama, slava Domnului pentru toate!

Ma gandesc la ce am auzit despre parintii din muntele Athos. Ca se uita pe sine pentru a se darui celorlalti. Jerfirea de sine, lipsa egoismului, smerenia, ce cuvinte frumoase, oare de ce nu le pot tine mereu in inima mea?

Mi-am propus sa imi fac un fel de jurnal al gandurilor bune. Ca orice om, am zile cand sunt fericita, recunoscatoare, multumita, linistita si perioade in care sunt "ca un beci":)Si m-am gandit ca mi-ar prinde bine, asa un caiet din care sa recitesc, sa ma adun in fire.

Imi doresc sa nu mai fiu " un om prost" iertati expresia:)mereu atrasa de orice alt lucru de pe lumea aceasta decat de Dumnezeu. Zilele acestea ma gandeam cat de fericita as fi, cu adevarat fericita daca as trai cu adevarat in Hristos.Daca m-as ruga, stiu ca as prinde putere sa ma debarasez de nimicurile mele care ma inrobesc. Am vazut imaginea aceasta pe net si m-am gandit, Doamne cat este de adevarata.

Sunt recunoscatoare..pentru ca inca sunt in viata, pentru toate clipele...

Saptamana care a trecut am avut parastasul de 1 an pentru tata. Nu pot sa cred ca a trecut 1 an de cand tata nu a mai iesit in calea mea. Nu l-am mai sarutat, nu i-am mai mangaiat obrajiorii, nu m-a mai strans in brate. Tatal meu a fost un om bun.Mi-a povestit mama duminica ca ii placea tatalui meu tare mult sa conduca. Aveam o dacie rosie( ai, ce mandra eram de masinuta noastra) si am plecat de la mare la 10 dimineata si la 23 seara eram in Timisoara. 2 familii in dacie:)) fara bancheta din spate ca o scosesera sa aiba loc de bagaje, aveam corturi, paturi, tot ce-i trebuie omului in concediu. Am fost atunci si la munte si la mare. Eu aveam 2 ani. Cand am auzit-o pe mama ca am mers fara bancheta m-am socat. Sotul meu imi spune: scumpa mea, in ziua de astazi societatea iti induce ca trebuie sa ai tot felul de bunuri pentru un concediu reusit. Cata dreptate are. Vorba aceea: este foarte simplu sa fii fericit, dar este foarte greu sa fii simplu.

File de jurnal

Pentru astăzi..

9 mai 2017

zi cu soare si cativa nori, e vremea buna, nici prea cald nici prea rece

Mă gandesc...

la prietenele dragi din viata mea, ce femei frumoase, ce suflete delicate!
Astazi a fost Emilia, o prietena draga, la mine si am baut o cafea. Ne-a adus si daruri: pentru Iri un portofel haios din cauciuc, pentru Arseniuca o jucarioara de molfait si pentru mine biscuiti cu vanilie:) Cand le-am vazut am stiu ca ni le-a daruit cu tot dragul din frumosul inimii ei:

biscuitii

ce dragi!

Sunt recunoscatoare...

ridic ochii si privesc la ciresul din fata geamului...este de o frumusete deosebita, ramurile se misca in bataia vantului...ma intreb: pentru ce sunt recunoscatoare?
Off,Doamne, pentu toate, pentru intreaga mea viata!

 Imi doresc...

Sa fiu multumita cu ceea ce am. Sa ajung sa ma spovedesc.

Citesc...
cate putin din cartile Sfantului Parinte Paisie Aghioritul. El e ca o piatra legata de piciorul meu. Cand o iau pe "aratura" e indeajuns sa citesc cateva pagini si sa-mi dau seama unde gresesc.

Invatam...

in fiecare zi. Mie imi tot rasuna zilele acestea vorba unui parinte(de la radio)care spunea sa cautam sa oferim iubire si intelegere copiilor nostri, sa fim un izvor pentru ei pentru ca daca nu vom face asa atunci cand acestia vor creste mari si vor avea probleme sa nu ne plangem daca nu vor apela la noi sa-i ajutam.

În casa..

ca in casa cu copii mici....e destul de curat, pentru ca zilnic smotruiesc cate putin dar bineinteles ca as mai avea multe de facut.L-am intrebat la o spovedanie pe parintele meu: Of, parinte cand se gata treburile ?Mi-a spus razand: cand mergem in mormant:)) corect!!:))

covor aspirat, restul e : firescul vietii:))

Jurnalul unei femei simple

Jurnalul unei femei simple
Adus în blogosfera de Corcodusa

Pentru astăzi..
12.05.2016_ 20:55

Afara...
Seara, a plouat și am lasat geamul deschis la bucătărie.  Cireșul din fata geamului era ud și o mierla unduia cerul din inima mea.

Mă gandesc...
Ce bine este sa stai în liniște.  Mă gândesc ca imi doresc sa fiu o mama mai buna, sa am mai multa pace în suflet. Știu ca aceste sunt daruri de la bunul Dumnezeu si nădăjduiesc sa se milostiveasca și de mine păcătoasa intr-o zi.

Sunt recunoscatoare...
Pentru mielutul meu, pentru soțul meu minunat și pentru darul din burtica.

În bucatarie..
Clatite caldute și un mielut care le papa și cu miere și goale:))

Ce mai mesteresc..
Deocamdata nimic. Mi se termina firul de la sal și trebuie sa comand altul. Pana atunci lenevesc:))

Citesc...
Frânturi din cartea părintelui Paisie Aghioritul: cu durere și dragoste pentru omul contemporan. Și bloguri frumoase..

Invatam...
Zilnic, în orice clipa de la Bunul Dumnezeu.

În casa..
E așa de bine, ca ACASĂ. Simt iubirea celor dragi și asta îmi da o liniște minunata.

Saptamana asta..
Ne-am revenit încetișor după o nunta din familie. Am avut musafiri (neamuri de departe) și i-am servit cu o înghețată așa de buna, am făcut curățenie,  pâine, mancarica Bună, am cumpărat cadouri pentru niște pitici și rochițe pentru Irinuca. Astăzi am ieșit afara pe la 13 și erau niște nori cenușii de ploaie. A început sa picure dar noi nu ne-am descurajat și am fugit la Donald (carusel din parc) ne-am dat o tura:)) Iri era așa de fericita, apoi am mai dat-o pe la hinte pana s-a pornit o ploaie zdravana:)). Am căutat în geanta după caciulita dar nu aveam decât o pereche de pantaloni și chiloței.  I-am pus pantalonii în cap:)) sperând ca nu o sa observe prea multa lume:)) și am fugit acasă.  Alergam și râdeam, mă uitam la ea, era așa de mica și de bucuroasă..as vrea sa îmi aduc aminte mereu de ziua aceasta.
Poze de astazi...