În duminica Mironosițelor

Azi dimineață m-am trezit foarte obosită și într-o stare de mare deznădejde. I-am spus soțului, că simt că nu pot merge mai departe. Nu fizic vorbind, pentru că oricum zilele trec, ci simt că nu mai port înfrunta viața creștinește. Zilele mele sunt grele. 

Am rămas acasă și am pornit telefonul să ascult liturghia. Când timp am ascultat predica în gândul meu am tot spus: Doamne iartă-mă,  Doamne dă-mi putere!

Vă redau mai jos câteva frânturi din predica duhovnicului meu, spre întărire noastră: 

"De la Fecioara Maria încoace, de femeie depinde mântuirea casei, a familiei. Să știți că de femeie depinde! În primul rând!

De ce? Întăriți-vă în credință surorilor, dragoste nefățarnică și necondiționată. Femeia are puterea aceasta dată de la Dumnezeu de a iubi, de a găsi resursa în ea, să iubească necondiționat.

Iubire necondiționată și nădejde până la capăt...până la capat. Deci răbdare, multă, multă răbdare. Și atunci femeia își mântuiește casa, sigur își mântuiește casa. Adică, copii ei și sotul ei. Daca face aceasta, dacă se silește întru aceasta, se transformă casa într-un rai, încă de aici îl trăiește.

Trebuie să vă spun ca eu am avut parte de acest rai, nu sunt vrednic. Și în copilăria mea și în casa mea ca soț. Eu am văzut raiul scumpii mei, dar l-am văzut prin femeie. L-am văzut prin mama mea, l-am văzut prin soția mea. Târziu, târziu mi-am dat seama cât de mult valorează acestea pentru că am auzit așa de multe dureri ca preot și atunci mi-am dat seama că eu în casa mea până am plecat din casa tatălui meu nu am auzit nici o ceartă cu păcatul acesta, nici un cuvânt înapoi. Și apoi la fel, la fel, în casa pe care mi-a dat-o Dumnezeu să o îngrijesc cu soția mea. Si atunci am înțeles că ăsta-i raiul! Eu am trăit raiul. Și îl trăiesc. Și de aici începe raiul.

Raiul acesta este cu putință, este accesat de femeie în mod deosebit. Ea îl deschide și își face casa loc de mântuire. Da, de mântuire! Oricât de rău ar fi bărbatul, oricât de neascultători și de prinși de toate patimile lumii ar fi copii. 

De aceea vreau să vă încurajez pe frățiile voastre, dragi surori, Dumnezeu are o lucrare foarte mare cu frățiile voastre. Aș putea spune că unul dintre motivele pentru care femeile nu pot să fie preoți, este acesta: pentru că ele trebuie să își facă toată lucrarea în casa lor și nu mai au timp de altceva. Acolo trebuie să stea! Acolo trebuie să fie stâlp și să mântuiască casa! Să știe și copii, să știe și soțul că este cineva acolo care iubește total, total desăvârșit, și care își varsă tot sufletul pentru ei.

Psihologii au ajuns la o concluzie! În sfârșit! Și au spus că, au constatat că există în adâncul psihic al  omului, un resort care are nevoie de o confirmare. Si acel resort este: dacă mă iubește cineva necondiționat. Dacă nu există răspunsul acesta, dacă nu ai pe cineva care te iubește necondiționat, nu poți fi normal, nu poți crește normal, nu poți lucra normal. Ori asta în chip deosebit, în chip cu totul deosebit sigur că o face Dumnezeu,  ne iubește necondiționat și asta îmi dă liniștea totală. Dar aici pe pământ, în chip deosebit, cu care te întâlnești prima dată și mai apoi, este mama, este soția, este femeia. Femeia este cel mai mare dar pe care l-a dat Dumnezeu lumii. Dar, trebuie să știm că cel viclean lucrează și acum pentru a o perverti pe femeie și pe bărbat, de a strica lucrarea femeii. Dacă femeia însă, își găsește rosturile ei,  care se ascund în credință, în dragoste, în nădejde și în smerenie, adâncă, adâncă și răbdare, atunci casa este mântuită."