Inima mea tânjește după Dumnezeu. Am fost atât de ocupată în ultima vreme încercând să fac cât mai multe lucruri, cât mai eficient, cât mai rapid. Hainele copiilor pentru sezonul rece, pregătirea pentru noul an școlar, zacusca și legumele pentru iarnă, treaba nesfârșită de acasă. Sunt recunoscătoare cu adevărat pentru că am reușit să fac atât de multe și totuși... inima mea nu are odihnă.
De ceva timp m-am luptat cu niște gânduri. Orice făceam, gândurile îmi spuneau: nu, nu este destul de bine! Nu faci suficient! Mergeam în cămară să iau o plasă, gândurile îmi spuneau: uite ce-i aici! Trebuie să faci ordine! Ah, le răspundeam, voi face, imediat voi veni și aici. În orice aspect al vieții mele acel cineva îmi spunea: nu-i destul, cum ai uitat asta, ce fel de mamă și soție ești?! Nu pot să zic ce munte de întristare purtam în mine din cauza acestor gânduri.
Culmea este că gândurile acestea nu veneau deloc când venea vorba de Dumnezeu. Reușisem să intru într-o stare de alertă încât nu mai aveam dispoziție de a citi ceva frumos și nici timp de rugăciune. Timp de rugăciune.
Știu prea bine că aceste gânduri sunt de la vrăjmașul. Când petreci toată ziua în gânduri că nu ești suficient de bun, că nu faci destule, că ești așa și pe dincolo și tu te simți ca un cal în cursă și în inima ta nu este odihnă, atunci fii sigură că nu ești în palma cui trebuie.
Bine este sa fii harnic. Dar cu o condiție. În hărnicia ta sa nu îl dai la o parte pe Dumnezeu. Omul este făcut să fie în comuniune cu Dumnezeu și când rupe cu mâna lui aceste legături se creează dezechilibre în inima lui. Dar îi mulțumim Lui pentru glasul conștiinței. Pentru că încă bate la inima noastră și spune: nu trăiești bine copilul meu!
Să facem și noi precum călugărul acela din pateric! Să lucrăm cu hărnicie, dar de-a lungul zilei să avem mici pauze pentru scurte rugăciuni. Părintele meu îmi spunea: "oprește-te în fața icoanelor când le vezi și spune un Tatăl Nostru. Lasă atunci treaba din mână și spune o rugăciune. "
Să pleci puțin genunchii nu este o pierdere de timp. Chiar dacă gândul îți spune asta. Tu știi ce e bine.
În speranța că inimile noastre vor dobândi de acum odihna după care tânjesc, vă îmbrățișez!
Draga mea așa este. Uite chiar așa mă simt eu acuma😔
RăspundețiȘtergereNu te necăji,adu-ți aminte că stricatorul bucuriei nu doarme niciodată.
ȘtergereDraga mea, mi-am amintit de o vară în care am petrecut două săptămâni cu copiii la mănăstire. Mai ajutăm si eu la bucătărie si una din maicile dragi mie imi povestea cum i-a spus intr-o zi maicii economă, care dorea să facă cât mai multe din treburi ,, maică, lasă-mă să-mi fac pravila s'apoi lucrez cât gândești sfinția ta". Da, mai întâi cele duhovnicești si apoi se așază si celelalte. Domnul să ne intelepțeasca pe toate...femei, soții, mame...
RăspundețiȘtergereDa! Amin! Și să nu înceteze sa bată la ușile inimilor noastre!
ȘtergereȘtiu ce zici, ne trebuie câte o găleată de apa rece la amândouă😀!
RăspundețiȘtergereȘi eu te pup cu mare drag! Cum e la casă nouă? Nu ne-ai mai povestit nimic.