duminică, 8 decembrie 2019

Este incredibil cum..


O boala îți poate deștepta sufletul din dezmorțire..


Dacă mi-am început luna cu multe planuri despre cum o sa întorc casa sa fac curățenie, o sa spal geamuri, perdele... Apoi goana după cadouri, instalație de pom de acolo, brad de dincolo, cadouri pentru copii din Jumbo, alergatura, alergatura, acum....Nu îmi doresc altceva decât sa ajung sa ma spovedesc și sa ajungem cu bine sa ne bucuram de sărbătoarea Crăciunului, nu în spital ci acasă, alături de cei dragi ai mei.
Slavă Lui Dumnezeu pentru toate! 

18 comentarii:

  1. Of, Doamne! :( Îmi pare rău, Andreea! E groaznic în spitale. Sănătate multă!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc draga mea! Ajuta Dumnezeu sa fie bine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multa sanatate si ia o pauza de la toate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc Laura! Uite ca am primit una, deși nu era în planul meu! Uneori mai pune Dumnezeu frână când vede ca omul nu vrea de bunăvoie!

      Ștergere
    2. Si eu am ajuns prim martie la spital cu o anemie. Nu ma mai saturam de alergatura, de suparari! Nu-mi mai trebuie! Nu ne alearga nimeni!

      Ștergere
  4. Ce ai pățit, draga Andreea?

    Vindecare grabnică și multa putere pt a le sluji celor dragi🙏🤗😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am făcut o amigdalita acuta după cum spune un medic, sau un flegmon periamigdalian stâng în formare după părerea altuia. Nu puteam deschide gura decât f puțin și ma durea chiar și când îmi înghițeam saliva. O lecție frumoasa de smerenie în care am tăcut câteva zile. Slava Domnului, merg spre bine acum! Mulțumesc draga Andreea!

      Ștergere
  5. ma bucur ca esti bine acum!slava Domnului ca traim in secolul 21si ne putem trata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Da, și eu sunt tare recunoscătoare pentru antibiotice și toate medicamentele pe care le putem folosi.

      Ștergere
  6. Amigdalită am avut și eu anul ăsta, în ianuarie. Grav de tot. N-am pățit așa ceva niciodată până atunci. Am refuzat internarea că n-am avut cu cine lăsa copiii. Dar mi-au ciuruit venele câte antibiotice au băgat în mine. Nu te lasă cu branulă acasă.
    Deși în urmă cu ceva ani, când am tot stat cu copilul în spital, ne-a lăsat cu branula acasă. Acum se pare că nu mai au voie, sunt alte reguli. Le e frică să nu-ți injectezi singur medicamente. Așa ceva!

    Sănătate multă și protejează-te de frig iarna asta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am mai avut flegmon când Arsenie avea 1 an și 4 luni și a trebuit sa ma interneze, fără discuții. Atunci l-am și înțărcat. Tare greu a fost. Nici nu a stat doctorița la discuții cu mine.
      De data asta am recunoscut simptomele și am mers direct la medicul de familie, apoi la Orl unde l-am pus în tema pe medic ca vreau sa fac tratamentul injectabil acasă, dar am și promis ca dacă vad ca merg spre rău voi merge de urgenta la spital. Între timp am mai fost la 2 medici sa ma asigur ca totul merge ok. Abia astăzi pot spune ca sunt mai bine, am mâncat normal, nu mai am dureri.
      Nu știu ce ar fi de făcut pe viitor, Arsenie ne aduce tot felul de răceli de la gradi. E primul an la grădiniță, deci îl iertam😀.

      Ștergere
    2. Sanatate, Andreea! De curiozitate, care-s simptomele? Eu am avut probleme mari cu amigdalele in copilarie, faceam infectii dese si destul de urate, dar de pe la 18 ani s-au tot rarit... Aveam mereu ASLO peste 3-400 sute, dar nu iesea steptococ la exudatul faringian niciodata. Acum singura problema pe care o mai am cu amigdalele e cate un rosu in gat, cand racesc, dar atat... Numai eu stiu ce dureri infruntam, ca nu erau ca acum atatea pastile de gat, era doar faringoseptul acela bun de nimic si albastrul de metil...

      Ștergere
    3. Mulțumesc Irina! Sunt mai bine acum! Practic eu m-am trezit cu o durere de gat care a evoluat pe zi ce trecea pana am ajuns sa am dureri de fiecare data când trebuia sa îmi înghit saliva. Și dureri de te strâmbi cu totul. Apoi nu poți deschide gura larg decât f puțin. Simți pe gat ca o zgârietura, rana. Când te uiți în gura pe jumătate ești inflamata, roșie și e foarte deteriorat peretele, căzut.
      A avut flegmon și medicul nostru de familie, a stat mult timp cu el, încercând sa îl trateze cu diferite antibiotice dar a evoluat boala și i s-a tras infecția la ureche, gat, era tot umflat. A mers singur sa se interneze.
      Ideea este ca un specialist îți poate spune exact ce ai, ei sunt în măsura sa ne spună ce trebuie făcut.
      Slavă Domnului am scăpat ușor de data asta.

      Ștergere
    4. Bine ca ti-ai revenit! Nu e de gluma cu bolile, eu sunt atat de recunoscatoare ca a evoluat stiinta medicala si ca ne putem trata de boli, fie ele simple sau complexe!

      Ștergere
  7. Vreau sa spun ca dacă cineva pățește la fel din cei care citesc postarea, adică primiți un diagnostic de flegmon periamigdalian și nu știți despre ce este vorba, va indemn sa va internați fără regrete pentru ca nu e de joaca cu asta, se poate muri.

    RăspundețiȘtergere
  8. Imbratisari si sanatate multa iti doresc draga Andreea!

    RăspundețiȘtergere