Așa e și sufletul tău!

 - Părinte - se scutură Mașa -, dar cum se poate ca, trăind în lume și având o gospodărie așa, ca a mea, să îmi păstrez harul în suflet? Când te întorci acasă de la biserică, acolo te întâmpină ba una, ba alta, ba ailaltă și te iei cu ele așa, că nu mai apuci să îți tragi suflarea! Cum să faci să nu lași să intre lumea cu grijile ei în suflet, când chiar ea ți se năpustește peste suflet cu toată puterea?

- Dar cum faci iarna, ca să menții căldura în casă? Când se răcește în casă, te duci de fiecare dată să deschizi ușa afară?

- Păi arunc din vreme în vreme lemne în cuptor! Cuptorul nostru este bun, chiar Grigori Mateevici l-am reparat vara aceasta și i-a montat și hornul! Acum fac focul dis-de-dimineață, iar pentru noapte mai arunc o mână de lemne pe vatră și avem tot timpul cald în casă! 

- Așa e și sufletul tău, fetiță - zâmbi bătrânul ieromonah -, așa e și sufletul omului. Și sufletul cere să i se arunce "lemne de foc" din când în când, dar nu numai de două ori pe zi sau o dată pe săptămână, adică doar duminica la biserică, ci necontenit, în fiece clipă, la fiecare suflare și răsuflare! Atunci nici un fel de lume nu îți va putea răci sufletul! 

- Cum așa, părinte?

- Așa este, fetița mea, trebuie să te deprinzi cu rugăciunea minții cea neîncetată, care e o lucrare sfântă! Că înainte de căsătorie te pregăteai să mergi la mănăstire, nu-i așa?

- Mă pregăteam, părinte! Dar Dumnezeu a rânduit altfel...Eu visam să petrec că Maica Gavriila, mereu în biserică, în sfântul altar! 

- Păi vezi, fetița mea, "biserica nu stă în bârne de lemn, ci în coastele omului"! Inima creștinului este cea care trebuie să ajungă sfânt altar! În Sfânta Scriptură, Apostolul Pavel spune:" Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt Care este în voi, pe care îl aveți de la Dumnezeu?"

- Cum se poate așa, părinte? Nu pricep! 

- Se poate, Mașenka! Când creștinul lucrează necontenit Rugăciunea lui Iisus, când cheamă mereu cu mintea și cu inima sfântul nume al lui Iisus Hristos, atunci Însuși Domnul aude această chemare, primește chemarea și îi răspunde aducând harul Sfântului Duh în sufletul omului. Iar când Duhul Sfânt intră în inima omului, atunci inima omului și, odată cu ea, și sufletul, și trupul, și toată ființa lui devin templul lui Dumnezeu! Și atunci nu mai are importanță pentru om unde se află, acasă sau la biserică, pe drum sau în altă parte, căci oriunde se va simți ca și cum ar fi în biserică sau chiar în Împărăția cerească, căci Împărăția cerească chiar se află în el, după cuvântul Domnului Iisus Hristos: "Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru."

Extras din cartea "Selafiila" de Pr. Alexandru Torik