Gânduri pentru noul an

     Un nou an a inceput si cand ma gandesc la el simt multa emotie. Familia noastra va cunoaste drumuri noi. Nu mi-e frica sa privesc spre viitor. Moartea tatalui meu a fost ca o lectie pentru mine. Am invatat ca orice s-ar intampla, trebuie sa mergem mai departe. Uneori cu lacrimi in ochi, dar trebuie sa inaintezi, alteori cu teama pentru ce va urma, dar totusi, poate spune cineva cu siguranta ca ziua de maine ii va apartine? Atunci, ce rost mai are teama?
     Vreau sa ma bucur de viata, de familia mea. Vreau sa fiu o sotie mai buna, o mama mai buna, o gospodina minunata! Vreau sa iubesc aceasta etapa din viata mea, in care sunt acasa si mainile mele slujesc celor dragi.
     Deseori am observat ca noi mamele privim cu dezgust spre viata de zi cu zi. Am prefera atatea alte lucruri numai sa fugim de acasa. In comparatie cu sarcinile zilnice, orice altceva are valoare.
     Dar ce nu intelegem noi este ca ceea ce faci cel mai mult intr-o zi are cea mai mare importanta! Vasele, rufele, ordinea, mancarea, toate ar fi un dezastru daca noua nu ne-ar pasa. Sunt AICI pentru ele. Sunt importanta pentru ca tin totul in echilibru. Am o valoare foarte mare, ma simt privilegiata.
     Nu spun ca e usor, nici nu pretind ca fiecare zi va fi roz. De exemplu ieri am plans mai toata ziua. Hormonii de sarcina, bata-i vina! Dar macar din cand in cand sa imi amintesc ca ziua este o binecuvantare, din momentul trezirii, apoi fiecare sarcina indeplinita. Vreau sa vad partea plina a paharului, sa privesc spre sarcinile mele nu ca pe un chin, ci ca ceva foarte valoros. Dumnezeu m-a asezat aici, in particica aceasta a vietii mele, iar eu trebuie sa ii vad valoarea si si sa caut bucuria la fiecare pas. Cu fruntea sus, cu incredere in Dumnezeu ca toate vor rodi, pentru ca toate au importanta lor numai noi sa o vedem!