8 martie

Mama, primul meu rai...

Despre puterea lui: Ce mai faci?

O noua postare din moara gândurilor mele:)

       Sâmbătă dimineață eram cu Arseniucu (bebe) în sufragerie și îl alaptam. Pe fundal mergea radio Trinitas...nu știu cum se numea emisiunea, nici nu am reținut numele invitatului, știu doar ca era un doctor în acupunctura. Vorbea atât de frumos încât mi-a mers direct la inima. Imposibil sa reproduc exact vorbele lui dar notez ideea. Spunea ca o fapta buna poate sa însemne sa întrebi pe cineva ce mai face și sa aștepți cu adevărat răspunsul. Zicea: eu de multe ori îi întreb pe oamenii care îmi spun ce mai faci: chiar vrei sa știi cu adevărat?Pentru ca uneori când mă apuc sa le spun ce mai fac văd ca într-un minut ar vrea sa o ia la fuga....

Si uite asa am rămas pe gânduri..
       Duminica după terminarea Liturghiei mă întâlnesc cu o prietena draga. Ii spun: ai mai slăbit! Ea îmi spune: pai se poate din cauza atâtor probleme...apoi ne apucam sa vorbim...ea îmi povestește avalansa de ispite și supărări din viata ei. În același timp Irina constata ca nu mai are cu cine sa se joace. O întrerup pe prietena mea, îi arat un băiețel Irinei, apoi îi spun sa continue. Îl aud pe părintele nostru în boxa de afară cum tine un cuvânt. Atinge exact un subiect care mă interesează în ultima vreme. Îmi vine sa-i spun prietenei mele, hai sa ne apropiem, apoi mă cert în gând si îmi spun: Nu, acum o ascult pe ea! Apoi din nou Irina, o randuiesc repede si in acelasi timp observ ca s-a trezit si Arsenie..
       In tot timpul acesta în care mintea mea cauta sa mă tragă în toate direcțiile eu mă sileam sa fiu acolo pentru prietena mea, sa-i arat ca imi pasa, sa îi dau un sfat.

       Mai spre seara intru pe Facebook și văd de la ea o fotografie cu un buchet de narcise:) și cu mesajul Mulțumesc! Apoi tot ea postează în pagina ei o imagine haioasa in care scria Un prieten este acea persoana care te întreabă ce mai faci și sta și așteaptă răspunsul tău. Ce minunat! Se pare ca micul meu efort de a fi prezenta cu sufletul a fost resimțit de prietena mea.

Ca sa nu mai povestesc ca mă sunase saptamana trecuta o mătușa tot cu gândul acesta frumos de a mă întreba: Ce mai faci? Cum sunteti? Am simtit-o atât de prezenta, cinstita, bucuroasa, simpla încât după ce am închis telefonul mult timp mi-a rămas așa o bucurie, un sentiment frumos.

Ce putere are un Ce mai faci? spus cu toată inima, nu-i asa? 

 O săptămână frumoasa cu bucurii, mulțumire, și putere de a face binele!!!

  Andreea

Lenea

      E cucoana mare la mine in casa. De vreo 2 saptamani am cam luat-o razna. Nu mai reusesc sa ma adun la modul cel mai serios pentru a tine gospodaria in frau. Sincer, ii afecteaza si pe copii.
Ma bazez pe...am chef, n-am chef...am chef sa matur?Nu, nu prea am chef...matur mai incolo...am chef sa spal baia?Hm..nu ii prea murdara..am chef sa calc?Nu, saptamana viitoare.
      Desigur ca sunt aspecte pe care acest "n-am chef" nu le poate dobora. Trebuie sa fac mancare si nu, nu se poate sa nu am chef, sa aman, trebuie sa am grija de copii chiar daca uneori visez la situatii de genul: hranit, spalat iar apoi o zi intreagaaa sa stea cuminte fata la jucarii iar eu sa crostetez si sa beau cafea si cel mult sa fac mancare.
      Aceasta atitudine de relax continuu nu este nici sanatoasa, nici crestineasca. Am o casa si nu este nici o alta femeie careia sa ii pasez hainele necalcate , camara impuscata, aragazul murdar.
      Daca m-am casatorit si am luat crucea aceasta atunci nu trebuie sa o dau jos de pe umerii mei.
      Daca am facut copii atunci trebuie sa le slujesc lor si abia dupa ce sarcinile mele sunt indeplinite pot sta linistita la o cafea.

      Daca am pornit pe drumul spre Dumnezeu atunci nu am voie sa ma bazez pe simturi. Acest nu am chef nu are ce cauta in viata mea. Nu am chef sa ma rog! Trebuie!!! Daca copilul tau ti-ar spune ca nu are chef sa manance l-ai lasa sa moara de foame? Nuu...vezi?La fel este si cu sufletul.

Trebuie sa am chef!

      Imi pare ca domneste in lume un duh de "relaxare" asa...pe canapele moi, cu o cana inflorata in mana, acoperita cu un pled, o lumanarica, o vaza shabby-chic...eu le iubesc pe toate acestea de mai sus dar vad ca ele cauta sa fie prioritare in viata mea. Nu mai pot cumpara orice cana...imi trebuie una...perfecta.

      Of...Sfintii Parinti...cata odihna imi aduc atunci cand ii citesc...sa-ti faci tu cafeaua intr-o cutie de conserve si sa fii foarte multumit, slavind neincetat pe Dumnezeu. Eu va spun sincer, ma uit la oale cu flori, la cesti deosebite...

      Stiu ca toate acestea sunt in firea femeii dar cred ca e nevoie de mult discernamant si cumpatare ca sa nu faci din DESFATARE...o patima.

Acestea sunt gandurile mele...adunate de multa, multa vreme.

Sa ne ajute bunul Dumnezeu sa alegem calea cea dreapta si buna!

Indelunga rabdare

„Ascultă şi ia aminte la cele ce ţi le spun: Îndelunga răbdare este născătoarea tuturor bunătăţilor...”.

Sfinții Varsanufie cel Mare și Ioan Profetul
(secolul VI d.Hr.)