Sfârșit de toamnă

Iarna se apropie cu pași repezi, zilele sunt mai scurte și aerul mult mai rece. În unele părți din țară a nins, așteptăm și noi cu nerăbdare prima zăpadă. Am adus în casă ghivecele cu mușcate pentru că se anunță temperaturi cu minus în nopțile care vor urma. Mi-am făcut puțin timp pentru a le curăța și a le scurta tulpinile. De-a lungul anilor am observat că dacă le scurtez în această perioadă, până în luna martie, când le voi scoate din nou afară, vor avea belșug de frunzulițe și o formă frumoasă.

În casă, am început să fac unele schimbări, hainele mai groase au luat locul celor subțiri. Cuierul nostru arăta cam dezastru, pentru că fiecare dintre noi aveam câte două sau trei jachete puse în el. După câteva minute, am rezolvat problema. Cât de bine arată acum! Deseori îmi amintesc de faptul că una din misiunile femeilor este de a menține echilibrul în familie. Nu este o obligație pe care ne-a dat-o Dumnezeu, ci este un dar, este o aptitudine, un talant. Noi aducem ordinea în haos, și o facem atât de firesc, pentru că am fost înzestrate cu aceasta.  

La fiecare început de sezon, când scot hainele din dulap mă cuprinde un ușor entuziasm să revăd anumite piese și aștept cu nerăbdare să le port. Am primit fularul acesta cadou acum câțiva ani și este preferatul meu, îmi plac foarte mult carourile.  Mănușile sunt ușor grosuțe, dar totuși feminine.

Spre amiază a început să cadă ploaia. Fetițele dormeau așa că am profitat de timpul acesta și, în liniște, am făcut câteva porții de fursecuri. Uneori când ziua îmi pare foarte solicitantă, simt nevoia să mă încarc creând ceva frumos. Îmi place să o numesc artă. Atunci înfrumusețez un loc din casă, curățându-l, lustruindu-l, sau fac o mâncare, un desert, ca și cum aș fi un artist care înfrumusețează lumea prin arta lui. De obicei, atunci îmi reușesc cele mai delicioase mâncăruri. Fursecurile mele au fost foarte apreciate!