luni, 20 februarie 2017

Despre puterea lui: Ce mai faci?

O noua postare din moara gândurilor mele:)

       Sâmbătă dimineață eram cu Arseniucu (bebe) în sufragerie și îl alaptam. Pe fundal mergea radio Trinitas...nu știu cum se numea emisiunea, nici nu am reținut numele invitatului, știu doar ca era un doctor în acupunctura. Vorbea atât de frumos încât mi-a mers direct la inima. Imposibil sa reproduc exact vorbele lui dar notez ideea. Spunea ca o fapta buna poate sa însemne sa întrebi pe cineva ce mai face și sa aștepți cu adevărat răspunsul. Zicea: eu de multe ori îi întreb pe oamenii care îmi spun ce mai faci: chiar vrei sa știi cu adevărat?Pentru ca uneori când mă apuc sa le spun ce mai fac văd ca într-un minut ar vrea sa o ia la fuga....
Si uite asa am rămas pe gânduri..
       Duminica după terminarea Liturghiei mă întâlnesc cu o prietena draga. Ii spun: ai mai slăbit! Ea îmi spune: pai se poate din cauza atâtor probleme...apoi ne apucam sa vorbim...ea îmi povestește avalansa de ispite și supărări din viata ei. În același timp Irina constata ca nu mai are cu cine sa se joace. O întrerup pe prietena mea, îi arat un băiețel Irinei, apoi îi spun sa continue. Îl aud pe părintele nostru în boxa de afară cum tine un cuvânt. Atinge exact un subiect care mă interesează în ultima vreme. Îmi vine sa-i spun prietenei mele, hai sa ne apropiem, apoi mă cert în gând si îmi spun: Nu, acum o ascult pe ea! Apoi din nou Irina, o randuiesc repede si in acelasi timp observ ca s-a trezit si Arsenie..
       In tot timpul acesta în care mintea mea cauta sa mă tragă în toate direcțiile eu mă sileam sa fiu acolo pentru prietena mea, sa-i arat ca imi pasa, sa îi dau un sfat.
       Mai spre seara intru pe Facebook și văd de la ea o fotografie cu un buchet de narcise:) și cu mesajul Mulțumesc! Apoi tot ea postează în pagina ei o imagine haioasa in care scria Un prieten este acea persoana care te întreabă ce mai faci și sta și așteaptă răspunsul tău. Ce minunat! Se pare ca micul meu efort de a fi prezenta cu sufletul a fost resimțit de prietena mea.


Ca sa nu mai povestesc ca mă sunase saptamana trecuta o mătușa tot cu gândul acesta frumos de a mă întreba: Ce mai faci? Cum sunteti? Am simtit-o atât de prezenta, cinstita, bucuroasa, simpla încât după ce am închis telefonul mult timp mi-a rămas așa o bucurie, un sentiment frumos.

Ce putere are un Ce mai faci? spus cu toată inima, nu-i asa? 

 O săptămână frumoasa cu bucurii, mulțumire, și putere de a face binele!!!
  Andreea

marți, 14 februarie 2017

Lenea

      E cucoana mare la mine in casa. De vreo 2 saptamani am cam luat-o razna. Nu mai reusesc sa ma adun la modul cel mai serios pentru a tine gospodaria in frau. Sincer, ii afecteaza si pe copii.
Ma bazez pe...am chef, n-am chef...am chef sa matur?Nu, nu prea am chef...matur mai incolo...am chef sa spal baia?Hm..nu ii prea murdara..am chef sa calc?Nu, saptamana viitoare.
      Desigur ca sunt aspecte pe care acest "n-am chef" nu le poate dobora. Trebuie sa fac mancare si nu, nu se poate sa nu am chef, sa aman, trebuie sa am grija de copii chiar daca uneori visez la situatii de genul: hranit, spalat iar apoi o zi intreagaaa sa stea cuminte fata la jucarii iar eu sa crostetez si sa beau cafea si cel mult sa fac mancare.
      Aceasta atitudine de relax continuu nu este nici sanatoasa, nici crestineasca. Am o casa si nu este nici o alta femeie careia sa ii pasez hainele necalcate , camara impuscata, aragazul murdar.
      Daca m-am casatorit si am luat crucea aceasta atunci nu trebuie sa o dau jos de pe umerii mei.
      Daca am facut copii atunci trebuie sa le slujesc lor si abia dupa ce sarcinile mele sunt indeplinite pot sta linistita la o cafea.

      Daca am pornit pe drumul spre Dumnezeu atunci nu am voie sa ma bazez pe simturi. Acest nu am chef nu are ce cauta in viata mea. Nu am chef sa ma rog! Trebuie!!! Daca copilul tau ti-ar spune ca nu are chef sa manance l-ai lasa sa moara de foame? Nuu...vezi?La fel este si cu sufletul.
Trebuie sa am chef!
      Imi pare ca domneste in lume un duh de "relaxare" asa...pe canapele moi, cu o cana inflorata in mana, acoperita cu un pled, o lumanarica, o vaza shabby-chic...eu le iubesc pe toate acestea de mai sus dar vad ca ele cauta sa fie prioritare in viata mea. Nu mai pot cumpara orice cana...imi trebuie una...perfecta.
      Of...Sfintii Parinti...cata odihna imi aduc atunci cand ii citesc...sa-ti faci tu cafeaua intr-o cutie de conserve si sa fii foarte multumit, slavind neincetat pe Dumnezeu. Eu va spun sincer, ma uit la oale cu flori, la cesti deosebite...
      Stiu ca toate acestea sunt in firea femeii dar cred ca e nevoie de mult discernamant si cumpatare ca sa nu faci din DESFATARE...o patima.
Acestea sunt gandurile mele...adunate de multa, multa vreme.
Sa ne ajute bunul Dumnezeu sa alegem calea cea dreapta si buna!

miercuri, 8 februarie 2017

Indelunga rabdare

„Ascultă şi ia aminte la cele ce ţi le spun: Îndelunga răbdare este născătoarea tuturor bunătăţilor...”.
Sfinții Varsanufie cel Mare și Ioan Profetul
(secolul VI d.Hr.)

marți, 7 februarie 2017

Chimicale:)

Îl recomand:
Nu sunt genul bio life:)) dar acest detergent de vase îmi place tare mult. L-am cumpărat de la un magazin bio din orașul nostru pentru ca o data la ceva timp fac așa o intoxicație de la detergenții obișnuiți și îmi apar niște bășici cu apa în palma. Ca sa îmi treacă e nevoie doar sa schimb detergentul de vase și săpunul de maini (da, pe acestea le folosesc în exces:))
Drăguțul acesta cu parfum de lamaie spală foarte bine și îmi place cum scârțâie vasele de curate în urma lui:))  L-am cumpărat cu 20 de lei. Cred ca îl găsiți în orice magazin bio din orașul vostru.
Vă recomand sa îl încercați, eu sunt tare mulțumită de el!


miercuri, 1 februarie 2017

Yarn along

 Sau cum poți scăpa de tot felul de dependente:)
Cu chiu cu vai am reușit sa dau o fuga la mercerie, sa-mi cumpăr mult doritul fir negru cu sclipici. Au mai trecut câteva saptamani:) și am pus mana și pe croseta. Ce bine am făcut. Pur și simplu nu reușeam sa mă adun, sa ma linistesc, sa caut un model frumos pentru fularul meu. Cand aveam puțin timp liber ho-top pe Facebook. Ei mama lui de Facebook, intr-o zi m-am enervat! Venise Irina la mine și mă chema cu ea la desene in sufragerie dar eu tot nu mă poticneam de pe scaunul din bucatarie. Cu tableta în mana cocoțată pe Facebook. Abia când mi-a zis: haide mami, poți sa vii și cu tableta m-am dezmeticit și mi-a fost rușine când mi-am dat seama ca ea mă vroia lângă ea chiar și așa, pe jumătate cum eram. Cealalta jumătate era acolo, pe Facebook.  M-am supărat pe mine, am stat, le-am gândit pe toate părțile, și am hotărât sa o las mai moale cu internetul. Nu acesta este exemplul pe care vreau sa il dau copiilor mei. Îmi tot zbura în minte vorba unei prieten de familie: "eu când am simțit ca ceva mă leagă în viața, ca imi da dependenta, m-am rupt total de lucrul acela". Și mi-am adus aminte și de vorba părintelui meu duhovnic: "dragilor, credeți-ma, dacă o sa se întâmple ceva cu adevărat important în lume, veți afla și voi."(se referea ca nu e musai sa fii la curent cu toate știrile, toate noutățile,  pentru ca toate acestea vin cu duhurile lor. Cine poate spune ca e liniștit după o ora de stiri, ca se poate aduna, se poate ruga?:)
Așa ca...am pus mana pe croseta și minuneee:)) cum se așezau rândurile se așeza și în mine... liniște, ordine, mulțumire, bucurie. 
Sclipiciiii! :)
Slava Domnului pentru aceasta frumoasa îndeletnicire! 

Va doresc ca și voi sa aveți parte de clipe liniștite, cu bucurie și mulțumire în suflet!

Andreea

joi, 26 ianuarie 2017

O mancarica de post tare buna!

Ce mai gătesc de post?:) de câte ori nu am auzit și chiar formulat și eu întrebarea aceasta:))
Saptamana trecuta vorbind cu o prietena la telefon i-am spus ca aveam în plan sa gătesc o fasole verde, varianta cu sos alb, usturoi, clasica! Si o întreb: Tu, cum o faci?
Reteta:
Calesti o ceapa, un morcov, puțin pastarnac, putina țelină. Adaugi fasolea verde, lași puțin sa se căleasca împreună, apoi pui o linguriță de boia peste ele. Dupa cateva secunde torni apa cât sa le acopere și încă puțin. Inainte cu cateva minute de incheiere zdrobesti cativa catei de usturoi in mancarica. Când sunt fierte legumele faci separat într-un bol putina faina cu apa și îngroși mâncarea cu acest sos. La sfârșit adaugi pătrunjel din abundenta (sau cum va place). Ce simplu, nu-i așa?
Ei bine, mi-a ieșit o mancare atat de buna încât am mâncat cu Irina 3 farfurii și pe când a ajuns sotuletul acasă a dat gata toată oala:)))
Ce sa mai spun, un deliciu!
 o legendă:))