vineri, 15 decembrie 2017

Chec de post

Am primit acum cativa ani reteta acestui chec de la o vecina din bloc. Ne-a placut foarte mult si de atunci il tot repetam. M-am gandit sa scriu reteta si pe blog, poate ii este de folos cuiva:)

Ingrediente: 
* 2 cani de faina
* 1 cana de zahar
*1 cana apa minerala
* jumatate cana de ulei
* 1 plic de zahar vanilat
* 1 plic de praf de copt
* 3 linguri nuca de cocos
* visine din borcan( mai multe:)

Instructiuni:
Adaugam intr-un vas zaharul, faina, apa, uleiul, praful de post si zaharul vanilat.Amestecam cu telul( sau mixerul) pana obtinem o compozitie omogena.Impartim compozitia in doua. Intr-una din ele punem cacao si omogenizam.In cealalta punem nuca de cocos.Asezam o foaie de copt in tava de chec si punem randul de crema cacao. Peste presaram visinele. Cat mai multe:)Peste visine crema cu cocos. Se coace compozitia vreme de 45 de minute sau pana e frumos rumenit deasupra.Checul crapa putin deasupra, nu va speriati:)Il scoateti din cuptor cand e gata si il mai lasati 10 minute in tava. Apoi se aseaza pe un gratar de bucatarie sau un platou oval( sa nu transpire fundul checului) pana se raceste. Checul nu se taie fierbinte altfel se imprastie( nu ca n-ar fi bun si imprastiat:) Data trecuta ai mei au tabarat pe chec de intr-o ora am cules numai niste ramasite de chec pentru a face o poza. Ce sa mai spun, merita incercat! ;)

                                                               O zi frumoasa!
                                                                                     Andreea

duminică, 10 decembrie 2017

O zi...






Sarbatorile vin, sarbatorile vin!!!:D 

Astazi sunt bucuroasa:
*pentru ca se apropie sarbatoarea sfanta a Craciunului, miracolul vietii noastre.Imi doresc tare mult sa ma spovedesc ca sa ma pot bucura cu adevarat de Nasterea Mantuitorului.

*pentru ca traiesc o stare de pace si bucurie in familie de cand am hotarat sa las maniile si sa ma port cu blandete cu cei dragi. Cu adevarat  mama este cea care "da tonul casei".Cand mama este binevoitoare si linistita copii si sotul se imbaiaza in iubirea si armonia ce domneste in casa.





miercuri, 25 octombrie 2017

In my secret life

I dream o be a painter...
Da....
Candva...iubeam sa pictez. Toata copilaria mi-am petrecut-o printre foi, seturi intregi de carioci si creioane uzate. Apoi am mers la scoala si ora de desen era preferata mea.Imi doream mult sa merg la liceul de arte plastice....dar...am renuntat.
In seara banchetului doamna de desen i-a spus dirigintei mele ca nu sunt suficient de buna pentru asa ceva. Apoi diriginta i-a spus mamei si mama mie. In seara aceea mi-am scris tristetea pe o foaie, am plans si n-am mai pictat deloc in urmatorii ani. Pe la 23 de ani la insistentele unui prieten care mi-a cumparat tempera, pensule, bloc de desen am facut acest desen. Singurul.
Astazi sunt sotie, sunt mama, am casa, am treaba, nu mai am stare, dar inima viseaza sa pun mana din nou pe pensula....

luni, 23 octombrie 2017

File de jurnal

Sfarsit  de octombrie, luni 23.
Afara ploua si bate vantul destul de tare.E toamna in toata regula. Ma bucura ploaia aceasta pentru ca ne sileste cumva sa incetinim ritmul si sa petrecem mai mult timp in casa.

In casuta noastra e bine si e liniste. Camerele sunt usor intunecate, copii dorm sub paturi groase si calduroase.Avem mancare de la mama, slava Domnului pentru toate!

Ma gandesc la ce am auzit despre parintii din muntele Athos. Ca se uita pe sine pentru a se darui celorlalti. Jerfirea de sine, lipsa egoismului, smerenia, ce cuvinte frumoase, oare de ce nu le pot tine mereu in inima mea?

Mi-am propus sa imi fac un fel de jurnal al gandurilor bune. Ca orice om, am zile cand sunt fericita, recunoscatoare, multumita, linistita si perioade in care sunt "ca un beci":)Si m-am gandit ca mi-ar prinde bine, asa un caiet din care sa recitesc, sa ma adun in fire.

Imi doresc sa nu mai fiu " un om prost" iertati expresia:)mereu atrasa de orice alt lucru de pe lumea aceasta decat de Dumnezeu. Zilele acestea ma gandeam cat de fericita as fi, cu adevarat fericita daca as trai cu adevarat in Hristos.Daca m-as ruga, stiu ca as prinde putere sa ma debarasez de nimicurile mele care ma inrobesc. Am vazut imaginea aceasta pe net si m-am gandit, Doamne cat este de adevarata.
Sunt recunoscatoare..pentru ca inca sunt in viata, pentru toate clipele...

Saptamana care a trecut am avut parastasul de 1 an pentru tata. Nu pot sa cred ca a trecut 1 an de cand tata nu a mai iesit in calea mea. Nu l-am mai sarutat, nu i-am mai mangaiat obrajiorii, nu m-a mai strans in brate. Tatal meu a fost un om bun.Mi-a povestit mama duminica ca ii placea tatalui meu tare mult sa conduca. Aveam o dacie rosie( ai, ce mandra eram de masinuta noastra) si am plecat de la mare la 10 dimineata si la 23 seara eram in Timisoara. 2 familii in dacie:)) fara bancheta din spate ca o scosesera sa aiba loc de bagaje, aveam corturi, paturi, tot ce-i trebuie omului in concediu. Am fost atunci si la munte si la mare. Eu aveam 2 ani. Cand am auzit-o pe mama ca am mers fara bancheta m-am socat. Sotul meu imi spune: scumpa mea, in ziua de astazi societatea iti induce ca trebuie sa ai tot felul de bunuri pentru un concediu reusit. Cata dreptate are. Vorba aceea: este foarte simplu sa fii fericit, dar este foarte greu sa fii simplu.



luni, 16 octombrie 2017

Cuvant pentru viata

De la staretul Tadei
"Curatia filosofica dainuie atata vreme cat cugetul omului se indeletniceste cu filosofia. Ar fi bine sa ajungem la curatia ce vine in urma dragostei de Dumnezeu."

joi, 27 iulie 2017

Inselare

E dimineata...ma simt asa de bine, atat de recunoscatoare pentru ca Dumnezeu mereu imi vine in ajutor pentru a ma intelepti in viata aceasta. Notez mai jos cateva randuri dintr-un caiet, pe care le-am scris noaptea trecuta:


Inselare
     Am fost la mall. Singura, pentru ca am avut de facut cateva cumparaturi si adevarul este ca am simtit nevoia si sa mai ies.
     Cate oferte, ce preturi mici si ce calitate buna aveau unele haine. Desigur, erau si gunoaie, dar cine se mai uita la eticheta in ziua de astazi? Sunt acasa acum dar gandul mi-a ramas la un tricou si un maieu de la C&A din bumbac bio(ooo...ce eticheta impresionanta avea, parca imbracai "sanatatea".)
     Simt o stare de robire si in acelasi timp imi dau seama. Toate acestea, hainele, accesoriile, decoratiunile, au ajuns sa ne fie atat de accesibile si ceea ce ne atrage ca un magnet este faptu lca nu mai sunt chinezariile de acum cativa ani. Nu, acum ai si calitatea, esti printesa pe bani putini. Iti vine sa iti schimbi toata garderoba la cate oferte gasesti la mall. Intr-un magazin, pe peretele din fata casieriei, scria ceva de genu: Adu aici hainele vechi pentru reciclare, impreuna reinventam moda, sau ceva de genu. Eu spun: du hainele tale vechi acolo apoi plimba-te prin magazin dupa altele, ca sunt mai noi, mai la reducere, mai calitative. Draga, cine mai poarta haine ponosite in ziua de astazi cand toate ne sunt atat de accesibile Cumparati,cumparati,cumparati!
     De fiecare data cand ies din mall aceeasi fraza imi rasuna in cap: Fericit cel care v-a putea sa reziste la toate acestea! Si spun: Fericita este femeia care va stii sa fie cumpatata!
     Am cunoscut o vaduva. O femeie frumoasa, blanda, cu un zambet cald, vesnic pare bucuroasa. S-a asezat pe banca langa mine. Nu imi aduc aminte exact ce am vorbit atunci, dar mi-a ramas o vorba de-a ei: Mi-am dat seama ca multe lucruri le-am cumparat in viata fara sa am neaparata nevoie de ele.Nu mai cumpar decat strictul necesar.
    Ce bine ca Dumnezeu a lasat ca femeia sa fie condusa de barbat. Cata odihna! Altfel ieri spargeam 200 de lei pe o pereche de sandale de la Dasha. Erau la reducere, erau feerice, erau...ca de printesa.Dar adevarul este ca am si nu sunt rupte, nici urate.
cumpatare, cumpatare!:)

Cand m-am casatorit am dat cu capul de un stalp:)) Stalpul numit sotul meu:) Erau primele luni de casatorie si eu imi tot cumparam, imi tot trebuiau haine: ba fuste, ba cine stie ce esarfa de vis. Sotul meu imi spune: iubirea mea, nu putem continua asa sa tot cumparam haine, uita-te in dulap sa vezi ce mai ai, ce poti folosi. M-am infuriat pe el, am plans dar nu am avut ce face. Am deschis dulapul si intr-adevar: acolo erau! Le-am calcat, le-am asortat si buna am fost. In anii in care am stat la mama eram obisnuita sa tot am, daca mi se promitea ceva stiam sigur ca voi primi. Apoi m-am casatorit si au fost alte prioritati: intretinerea, benzina, cauciucuri de vara, mancarea si cate si mai cate. De aceea ma gandesc uneori ca nu e deloc ok sa promiti copilului tau ceva si apoi sa mergi pana in panzele albe sa te tii de promisiune. Pentru ca daca il vei obisnui asa in viata va suferi pentru tot felul de nimicuri, asa cum am fost eu. Ce greu mi-a fost sa accept refuzurile. Si erau lucruri de nimic. O prietena imi spunea : eu daca mergeam cu sotul meu intr-un magazin si ii aratam o camasa iar el doar dadea usor din cap( nu a refuz ci a : asa si asa) nu mai vorbeam cu el 4 zile. Da, acestea suntem, femeile care au primit, care au avut parinti care au facut aproape totul, ca sa aiba copii, sa nu sufere. Si uite, te casatoresti si tu vrei camasa chiar daca mai ramai cu 15 lei in portofel. Treci peste sot, treci peste celelate necesitati dar ca sa ai, sa fii printesa, sa arati bine.


Deseori ma gandesc la ultimele  cuvinte ale sfantului Valeriu Gafencu: "Ateismul va fi invins, dar fiti atent cu ce va fi inlocuit!"
In cartea Intoarcerea la Hristos de Ioan Ianolide exista o mica nota la capatul acestei fraze. Scrie asa: Parintele Serafim Rose indica clar, inca din 1982, echivalentul "democratic" al ateismului comunist: "civilizatia Disneyland" adica o viata de distractii, placeri, confort si jucarii pentru oameni mari. Mesajul acestei civilizatii a eului- "Traieste pentru prezent! Relaxeaza-te! Simte-te bine!"- se propaga actualmente cu o forta uluitoare in Romania si in toate statele fost comuniste. E un mod mai perfid- dar cu atat mai primejdios- de a spune omului ca trebuie sa uite de Dumnezeu si de orice alta viata decat cea de acum, adica de a-l duce la pierirea vesnica."

Da, am scris aceste ganduri pentru mine si le-am asezat pe internet poate vor fi de folos si altora.