Se afișează postările cu eticheta Mama și bucuriile ei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mama și bucuriile ei. Afișați toate postările

joi, 26 ianuarie 2023

Nevoia de solitudine

Începutul acestei zile a fost așa cum nu mi-aș fi dorit. Fetițele au făcut multe năzdrăvănii, iar două ore mai târziu starea mea sufletească era asemenea unei mări învolburate. 
Am hotărât să ies o oră în oraș pentru a mă deconecta și a petrece puțin timp singură. M-am abătut pe străzi mai lăturalnice iar aerul rece de afară și liniștea mi-au prins bine.

Am mers la o librărie ortodoxă și mi-am cumpărat cartea "Dacă nu veneai Tu" scrisă de Maria Pastourmadzis. Luna aceasta, cărțile acestei femei mi-au umplut sufletul cu sentimente bune, prețuiesc foarte mult scrierile ei și cred că este o femeie deosebită. 


După aceea, am fost la un magazin Gerovital care este de mult timp în orașul nostru, dar până astăzi nu am intrat să văd ce produse au. O doamnă foarte drăguță mi-a prezentat produsele și am ales o cremă de față hidratantă. Tenul meu este normal, dar în sezonul rece are tendința de a se usca și atunci am nevoie de puțină hidratare. Surpriza a fost să primesc și o apă micelară cadou, tot din aceeași gamă cu crema.


La întoarcere am mai avut câteva minute înainte de a o lua pe Irina de la școală așa că am intrat în catedrală. Cât de minunate și solemne au fost acele clipe. M-am rugat lui Dumnezeu să îmi dea putere și să mă pună în starea cea bună, să mă ajute să mă apropii mai mult de El și să nu rănesc inimile copiilor mei atunci când sunt supărată pe ei. 


Cu inimă liniștită am pornit spre casă..


joi, 9 iulie 2020

O mica pauza pentru mine


Un pahar de ice coffee cu cuburi de gheață și flori gingașe în micuța mea carafa...pauza perfectă!
Spor la treabă dragile mele frumoase! 

marți, 23 iunie 2020

Micile bucurii


In ultimele săptămâni am fost așa de obosită din cauza sarcinii încât prea puțin am mai ieșit pe balcon să-mi îngrijesc mușcatele. Mă bucur că totuși nu sunt plante prea pretențioase si le-a mers destul de bine până acum. Astăzi le-am dat și îngrășământ, așa de bine le ajută să se îmbogățească în noi frunzulițe și flori frumoase.
Așa de mare bucurie îmi aduce să le privesc! 
💖

vineri, 28 februarie 2020

Primul mărțișor din anul acesta și o veste frumoasă



Un îngeraș de fetiță a scormonit astăzi prin buzunarele gecii după acest mărțișor frumos pentru mama ei! Cat de mult îmi place să primesc daruri de la copilașii mei! E primul mărțișor din anul acesta și tare dragă îmi este toată perioada aceasta cu flori și mărțișoare și multe, multe îmbrățișări!! 💖
Am o veste frumoasă despre noua sarcina pe care am amânat sa v-o spun până acum pentru ca vroiam sa treacă perioada aceea mai riscantă de la început.
☺️Sunt bucuroasă să vă anunț că Dumnezeu ne-a binecuvântat cuuu... Două fetițe gemene!!! Daa, mare minune! Mai ales că nici eu, nici soțul nu am mai avut gemeni în neam. Sunt copleșită când mă gândesc ce dar...
Ii mulțumesc lui Dumnezeu pentru încrederea pe care mi-o acordă și nădăjduiesc în ajutorul Lui să pot duce cu bine sarcina până la sfârșit!


joi, 10 octombrie 2019

Revedere!


     Azi dimineață, după ce l-am lăsat pe Arsenie la grădiniță, am fugit sa o revăd pentru câteva minute pe una dintre cele mai dragi prietene de-ale mele. Acum 2 ani a plecat din oraș și acum ne despart aproape 600 de km. Ce dor mi-a fost de ea! Fata aceasta e ca o perluta prețioasă în viata mea, foarte mult m-a odihnit prietenia cu ea! Cat de frumoși sunt unii oameni, scot doua cuvinte pe gura și reușesc sa îți umple inima!
     Mi-a dăruit aceasta eșarfă minunata, ce bine ma cunoaște, am sa o port cu gândul la ea! 

luni, 12 iunie 2017

Vesnica mea dimineata



Imi plac foarte mult diminetile, sa ies la geam si sa ma uit la ciresul meu plin de roade, cu frunzele dansand in bataia vantului. Imi place sa ascult cantecele pasarilor, fiecare cu povestea ei. Soarele imi incalzeste fata iar eu tac si sufletul meu se deschide.... Dimineata, cata nadejde gasesc in ea.

miercuri, 1 februarie 2017

Yarn along

 Sau cum poți scăpa de tot felul de dependente:)
Cu chiu cu vai am reușit sa dau o fuga la mercerie, sa-mi cumpăr mult doritul fir negru cu sclipici. Au mai trecut câteva saptamani:) și am pus mana și pe croseta. Ce bine am făcut. Pur și simplu nu reușeam sa mă adun, sa ma linistesc, sa caut un model frumos pentru fularul meu. Cand aveam puțin timp liber ho-top pe Facebook. Ei mama lui de Facebook, intr-o zi m-am enervat! Venise Irina la mine și mă chema cu ea la desene in sufragerie dar eu tot nu mă poticneam de pe scaunul din bucatarie. Cu tableta în mana cocoțată pe Facebook. Abia când mi-a zis: haide mami, poți sa vii și cu tableta m-am dezmeticit și mi-a fost rușine când mi-am dat seama ca ea mă vroia lângă ea chiar și așa, pe jumătate cum eram. Cealalta jumătate era acolo, pe Facebook.  M-am supărat pe mine, am stat, le-am gândit pe toate părțile, și am hotărât sa o las mai moale cu internetul. Nu acesta este exemplul pe care vreau sa il dau copiilor mei. Îmi tot zbura în minte vorba unei prieten de familie: "eu când am simțit ca ceva mă leagă în viața, ca imi da dependenta, m-am rupt total de lucrul acela". Și mi-am adus aminte și de vorba părintelui meu duhovnic: "dragilor, credeți-ma, dacă o sa se întâmple ceva cu adevărat important în lume, veți afla și voi."(se referea ca nu e musai sa fii la curent cu toate știrile, toate noutățile,  pentru ca toate acestea vin cu duhurile lor. Cine poate spune ca e liniștit după o ora de stiri, ca se poate aduna, se poate ruga?:)
Așa ca...am pus mana pe croseta și minuneee:)) cum se așezau rândurile se așeza și în mine... liniște, ordine, mulțumire, bucurie. 
Sclipiciiii! :)
Slava Domnului pentru aceasta frumoasa îndeletnicire! 

Va doresc ca și voi sa aveți parte de clipe liniștite, cu bucurie și mulțumire în suflet!

Andreea

vineri, 6 ianuarie 2017

Frânturi din tihna de acasa


Și pentru ca lucrurile frumoase, care zidesc, nu trebuie ascunse aleg sa le împărtășesc cu voi:

" Am slujit șaptezeci și patru de ani ca preot pana acum. În viața mea de preot, când am avut 94 de ani, L-am văzut pe Hristos în Cuminecatura. Asta mi-a rămas imprimat în viața mea. Am slujit cu Părintele Stefaniga la Liturghie. S-a făcut sfințirea Darurilor și am ajuns la Cuminecatura. Am luat Cuminecatura, am ocolit masa altarului, ca așa e rânduiala,  din partea stângă am trecut în dreapta. Cand m-am dus după altar, m-am uitat în palma unde țineam Sfânta Cuminecatura ca așa o tine preotul, în palma- si am trecut în partea dreapta, lângă preotul lângă care am slujit,  sa facem rugăciunea.  Când am trecut așadar după altar, în partea cealaltă,  m-am uitat și am văzut chipul pâinii și am zis: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridica păcatele lumii." M-am dus lângă Părintele Stefaniga, am făcut rugăciunea de Cuminecare,  și după rugăciune trebuia sa iau Cuminecatura. Când mă uit în palma, nu-i mai chipul pâinii,  îi Chipul lui Hristos! Așa m-am cutremurat!
M-am uitat bine: parul negru, fata luminoasa, totul amanuntit: fruntea, ochii, nasul, gura, barba, Îl vedeam așa, pana la jumătate. Era așa mic, cât sa-l cuprind în palma. Mă întorc către Părintele Stefaniga sa-i zic: Părinte, ia te uita, ce vezi la mine în palma?". El s-apleaca: Da, vad". Eu am tras mana. Cand am tras mana, mă uit în palma: nu-i mai chipul lui Hristos, îi Chipul pâinii. Așa ca am putut sa mă cuminec. M-am Cuminecat, după slujba Părintele a ieșit la miruit, eu am încheiat rugăciunile și am plecat.
La câteva zile m-am întâlnit cu el la același altar, tot la o slujba. Zic: "Părinte, la ultima Liturghie când am slujit, ti-am arătat palma și te-am întrebat ce vezi. Ce ai văzut? ".Zice: Am văzut Chipul lui Hristos". Zic: "Asta am văzut și eu". Dacă doi oameni văd același lucru înseamnă ca e realitate. Deci nu-i vedenie. La mine îi realitate. Painea care s-a prefacut în Trupul lui Hristos s-a transformat la Liturghie, după aia noi ne-am cuminecat. Noi ne unim cu Hristos la Cuminecatura. "
Fragment din articolul "Sa știi ca este Dumnezeu-sa crezi în El și sa-i slujesti" (despre parintele Rusalin Simeria)  din revista Familia Ortodoxa nr.6 2015
Sper ca v-a plăcut,  eu am rămas foarte impresionata.:)
Bucurii!!!

luni, 17 octombrie 2016

Mama și bucuriile ei

Pentru ca mi-am dorit întotdeauna un cămin cald, care sa ne aducă aminte de casele părintești,  atât de dragi, și totuși sa aibă amprenta noastra...
Cu mici lucrușoare alese,  nu la întâmplare,  care ne duc cu gândul la familie, la tihna pe care o regăsești numai acasă. .
Cu flori în geam, de care sa te bucuri zilnic..

Și mancarica tradițională,  făcută cu drag..
Cu umblatul pe vârfuri prin casa atunci când mielutul doarme..
Si o cafea buna în mana pe care sa o savurezi în timp ce îți faci treburile gospodărești..