"I am so glad I live in a world where there are Octobers." -Anne of Green Gables
Scriu aceste rânduri în ultima zi a lunii octombrie. Cât de repede se scurg zilele din calendar. A fost o lună plină de activități. Simt că în această perioadă a vieții mele mai mult ca niciodată "mă predau" familiei. Tot sinele meu l-am întors cu fața spre cei iubiți iar binele lor este cea dintâi dorință a vieții mele. Deseori mă dor picioarele și mâinile, dar harul și bucuria pe care le primesc zilnic îmi sunt ca un pansament care îmi tămăduiesc osteneala și îmi dau putere să merg mai departe.
În desele mele drumuri prin oraș, uneori cu copii, dar și singură, îmi încarc bateriile privind la frumusețea naturii. Mă abat în drumul meu prin parcuri, pe malul râului și ochii mei sorb din creația lui Dumnezeu. Lumina soarelui, acele nuanțe odihnitoare ale toamnei, foșnetul frunzelor. Eu tac și mă umplu cu ele.
Mă gândeam zilele trecute, comparativ cu anii din adolescență, cât de mult am minimizat grija pentru aspectul meu fizic și totuși sunt mulțumită. De la zeci de produse cosmetice la câteva de bază. Interesul meu de acum este să am un păr curat, într-o tunsoare clasică, un parfum discret, iar îmbrăcămintea să fie feminină, clasică și ușor elegantă.
Refuz să îmi achiziționez ținute sport, nu pentru că aș avea ceva împotriva acestui gen de îmbrăcăminte, ci pentru că a mă îmbracă puțin mai elegant zilnic este o manifestare a unei griji pentru propria persoană dar și o celebrare a propriei feminități.
Mă bucur că Dumnezeu a rânduit să pot ajunge ieri la spovedit. A trecut mult timp și simțeam că am acordat prea multe drepturi celui rău fără să mai am puterea de a mă împotrivi. Mă rog lui Dumnezeu să rămână El cu mine și mereu să mă tragă spre El atunci când inima mea rătăcește. Mă rog pentru binele tuturor oamenilor, ca Dumnezeu să îi ocrotească și să îi lumineze.
Vă îmbrățișez cu drag!