Căminul tău, un colț de rai! Retrospectiva săptămânilor 2 și 3

Am încheiat și cea de-a treia săptămână din provocarea Căminul tău, un colț de rai. 

Săptămâna trecută a fost despre ordine și deși îmi planificasem multe activități prin casă lucrurile au luat o altă întorsătură. Am făcut multe drumuri prin oraș, iar pe când ajungeam acasă prea mult timp sau energie pentru o curățenie mai intensivă nu mai aveam. Totuși, am rezolvat un lucru foarte important pe care l-am amânat de ceva timp: mi-am reînnoit buletinul de identitate! Apoi am ajuns pe la medicul de familie după o rețetă iar într-una din zile mi-am cumpărat pentru mine două pijamale. Acasă, am spălat două plase mari de haine pe care Arsenie le-a primit de la verișorul meu și la rândul meu am scos din dulapul fetițelor hăinuțele lor mici și le-am dăruit mai departe prietenelor mele. Duminică am fost invitați la ziua de naștere a finuței noastre și am petrecut un timp frumos împreună cu finii noștri. 

In cea de-a treia săptămână am fost puțin mai harnică. La începutul săptămânii am spălat frigiderul, activitate care îmi stătea pe cap. Am reușit să îmi curăț mai minuțios faianța din bucătărie și am călcat perdeaua din dormitorul copiilor. În rest am făcut curățenia zilnică și am gătit foarte mult. 

În această săptămână am fost îndemnate să vorbim mai puțin și să ascultăm mai mult- pe noi, pe ceilalți, pe Dumnezeu, să ne facem timp pentru rugăciune. Eu mi-am îndreptat atenția în mod special asupra copiilor, simțind în mod mai profund nevoia de a-i purta în rugăciunile mele. Peste zi gândul la ei era lipit și de o scurtă rugăciune către Maica Domnului pentru ocrotirea lor iar noaptea, după ce ei adormeau, făceam puțină rugăciune lângă patul lor. Mi-a făcut plăcere să îi răsfăț săptămâna aceasta cu mâncărurile lor preferate. Uneori numai gândul la bucuria lor alungă orice urmă de oboseală. 

Într-una din zile am fost cu Irina în parc după frunze, bețe, ghinde, pietricele pentru un proiect la școală. Era cam pe la ora când apunea soarele, o lumină dulce de toamnă străbătea parcul. Ne-am mirat de frumusețea frunzelor și nu am ratat ocazia de a-i face câteva fotografii în amintirea acelei zile. Odată ajunse acasă am făcut un aranjament de toamnă cu câteva din lucrurile găsite în parc. Ne-a plăcut foarte mult cum a ieșit. 

Ieri am reușit să facem un parastas pentru tata, joi se vor împlini 6 ani de când nu ne-am mai văzut, nu ne-am mai îmbrățișat. Îmi este tare dor de el... 

Pentru ziua de duminică am gătit o lasagna, mâncarea preferată a copiilor. Pentru desert am ales ceva mai tomnatic: prăjitură cu mere și crema galbenă. 

Cam asta am făcut, în mare, în aceste două săptămâni. Vă doresc să aveți o toamnă de aur și vă îndemn să nu uitați ca zilnic să căutați frumosul din viața voastră și să îi mulțumiți lui Dumnezeu toate binecuvântările zilei!

Căminul tău, un colț de rai! Săptămâna 3

  Săptămâna aceasta:

SAPTAMANA 3
MA CONECTEZ

Zgomotul exterior si interior ne impiedica sa fim prezenti si in contact cu noi insine, cu Dumnezeu si cu semenii. In loc sa traim dinlauntru in afara, traim dinafara spre launtru. E momentul sa profitam de incetinirea ritmului si sa ne indreptam privirea spre interior si sa ne regasim, sa facem liniste ca sa auzim ce e acolo.

 Saptamana aceasta ma reintorc la mine

vorbesc mai putin si sa ascult mai mult - pe mine, pe ceilalti, pe Dumnezeu

imi fac timp pentru rugaciune, meditatie, jurnal.

Provocarea saptamanii

Cumpara-ti un caiet dragut, sau un jurnal, o agenda care sa te inspire, si scrie zilnic in el cate trei pagini. Nu conteaza ce, scrie tot ceea ce iti trece prin cap, fara sa te gandesti prea mult.

Amintire

Zâna toamna 

Irina, 9 ani 

Lacrimi pentru o mamă

Pe când locuiam în Vyronas, peste drum de noi stătea un cuplu de tineri. Soțul era polițist și soția, funcționar. După ce-au dobândit primul copil, femeia aceasta, pentru că nu avea rude sau cunoscuți care să o ajute, alerga de una singură să le facă pe toate, să gătească, să se îngrijească de copil, de casă, să fie la serviciu, și era în permanență cu un suspin pe buze.

Doi ani mai târziu i-a apărut o tumoare la nas. Când analizele au arătat că era cancer, m-a rugat să o însoțesc la sfânt. Am intrat singur in chilie și, după ce i-am vorbit despre ea, mi-a răspuns:

-Omul pățește asemenea lucruri din pricina supărării. Nu văd să trăiască mult...Spune-i să intre.

-De ce te superi copila mea? Supărarea ți-e de vină! Ai grijă să te vadă medici buni. 

I-a citit o rugăciune și a plecat. Când am rămas singuri, am văzut cum lacrimi i se rostogoleau din ochi în timp ce se ruga cu glas scăzut. După puțin, am prins curaj și l-am întrebat:

- Sfinte părinte al meu...de ce, ce-ai văzut?

-Din păcate o să plece repede și o să-și lase copilul orfan! 

Femeia aceasta provenea dintr-o familie foarte bună, cu un suflet sensibil. Voia să nu-i scape nimic, să le facă pe toate cum trebuie, fiind mereu încordată. După șase luni de la această vizită a adormit pentru totdeauna și și-a aflat liniștea, lăsând în urmă grijile și chinurile lumii de aici. 

Extras din Cartea Sf. Porfirie Kavsokalyvitul, Strigați-mă, și vă voi ajuta.