Ce imagini minunate, Andreea! Mâncarea arată delicios. Și cerul și floarea sunt deosebit de frumoase. Nu am citit "Suferințele mamei blondina". Mulțumesc pentru recomandare!
Mulțumesc Daniela! Astăzi, deși a bătut vântul azi dimineață, la prânz când am ajuns acasă de la biserică, era soare iar casa era scăldată în lumină. Orhideele mele sunt pline de boboci, doar două au înflorit, abia aștept să le văd și pe celelalte înflorite. Cartea este.. cutremurătoare... Doamne, prin câte suferințe a trecut această femeie. Îmi prind bine astfel de lecturi, mă trezesc și îmi amintesc că trebuie să dau slavă lui Dumnezeu pentru câte binecuvântări avem.
Exact așa a fost și la noi, când am ajuns acasă soarele strălucea. Ne face bine să mai vedem soarele după câteva zile ploioase. Și eu am o orhidee albă reînflorită și alta cu foarte mulți boboci. Nu mai țin minte ce culoare au florile ei. Voi citi și eu cartea aceasta negreșit. Și pe celelalte recomandate de cealaltă Andreea.
Ca o fereastra spre propriile neputințe este cartea “Suferințele mamei Blondina”, am citit-o și eu pe nerăsuflate de mai multe ori… din același registru fac parte și “ Acuzatul zek-18376, un Sfant in lagarele comuniste” și “20 de ani in Siberia”-Anița Nandriș… pentru atunci când simțim ca am ajuns la capătul puterilor și deznadajduim ușor. Să aduni in inima taina suferințelor înțelese, pentru a spori sensibilitatea legăturii cu Dumnezeu! 🤗
Andreea, din cărțile menționate am citit doar "20 de ani in Siberia" care este una din cărțile mele de suflet. Nu o voi uita niciodată. Am simțit-o ca pe o palmă pentru generația noastră cea care veșnic se lamentează că viața este grea. Am imprumutat-o de la bibliotecă, dar o voi cumpăra să o avem în casă pe când vor crește copii și vor fi și ei interesați să citească o carte bună. Te îmbrățișez, o noapte liniștită!
Cât de minunata a fost duminica ta :) Cărțile despre soarta deportatilor in Siberia au un impact destul de mare asupra mea, bunica mea a fost deportata in Siberia, mama mea este născuta acolo, am citit si eu la rândul meu câteva cărți, dar psihologic nu cred ca as mai face fata la o astfel de lectura, mai ales de când o am pe bebelina am devenit si mai sensibilă in multe aspecte legate de suferințe. Mulțumim pentru recomandare, poate la un moment dat voi avea curaj sa o citesc.
Daniela, Dumnezeu să răsplătească nevoințele tuturor femeilor care au avut de îndurat asemenea necazuri.Te înțeleg, maternitatea ne face și mai sensibile, dar totodată mai puternice. Totuși, poate odată vei citi "20 de ani in Siberia" , vei descoperi o femeie cu un caracter de fier, smerită, credincioasă, pentru care familia a însemnat totul. O femeie care a avut multe lipsuri, dar nu și-a pierdut speranța. Te îmbrățișez cu drag!
Ce imagini minunate, Andreea! Mâncarea arată delicios. Și cerul și floarea sunt deosebit de frumoase.
RăspundețiȘtergereNu am citit "Suferințele mamei blondina". Mulțumesc pentru recomandare!
Mulțumesc Daniela! Astăzi, deși a bătut vântul azi dimineață, la prânz când am ajuns acasă de la biserică, era soare iar casa era scăldată în lumină. Orhideele mele sunt pline de boboci, doar două au înflorit, abia aștept să le văd și pe celelalte înflorite.
ȘtergereCartea este.. cutremurătoare... Doamne, prin câte suferințe a trecut această femeie.
Îmi prind bine astfel de lecturi, mă trezesc și îmi amintesc că trebuie să dau slavă lui Dumnezeu pentru câte binecuvântări avem.
Exact așa a fost și la noi, când am ajuns acasă soarele strălucea. Ne face bine să mai vedem soarele după câteva zile ploioase.
ȘtergereȘi eu am o orhidee albă reînflorită și alta cu foarte mulți boboci. Nu mai țin minte ce culoare au florile ei.
Voi citi și eu cartea aceasta negreșit. Și pe celelalte recomandate de cealaltă Andreea.
Ca o fereastra spre propriile neputințe este cartea “Suferințele mamei Blondina”, am citit-o și eu pe nerăsuflate de mai multe ori… din același registru fac parte și “ Acuzatul zek-18376, un Sfant in lagarele comuniste” și “20 de ani in Siberia”-Anița Nandriș… pentru atunci când simțim ca am ajuns la capătul puterilor și deznadajduim ușor. Să aduni in inima taina suferințelor înțelese, pentru a spori sensibilitatea legăturii cu Dumnezeu! 🤗
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult! Le voi citi și eu în curând. Foarte frumos ai scris depre ele. Te îmbrățișez!
ȘtergereAndreea, din cărțile menționate am citit doar "20 de ani in Siberia" care este una din cărțile mele de suflet. Nu o voi uita niciodată. Am simțit-o ca pe o palmă pentru generația noastră cea care veșnic se lamentează că viața este grea. Am imprumutat-o de la bibliotecă, dar o voi cumpăra să o avem în casă pe când vor crește copii și vor fi și ei interesați să citească o carte bună.
ȘtergereTe îmbrățișez, o noapte liniștită!
Cât de minunata a fost duminica ta :) Cărțile despre soarta deportatilor in Siberia au un impact destul de mare asupra mea, bunica mea a fost deportata in Siberia, mama mea este născuta acolo, am citit si eu la rândul meu câteva cărți, dar psihologic nu cred ca as mai face fata la o astfel de lectura, mai ales de când o am pe bebelina am devenit si mai sensibilă in multe aspecte legate de suferințe. Mulțumim pentru recomandare, poate la un moment dat voi avea curaj sa o citesc.
RăspundețiȘtergereDaniela, Dumnezeu să răsplătească nevoințele tuturor femeilor care au avut de îndurat asemenea necazuri.Te înțeleg, maternitatea ne face și mai sensibile, dar totodată mai puternice. Totuși, poate odată vei citi "20 de ani in Siberia" , vei descoperi o femeie cu un caracter de fier, smerită, credincioasă, pentru care familia a însemnat totul. O femeie care a avut multe lipsuri, dar nu și-a pierdut speranța.
ȘtergereTe îmbrățișez cu drag!
E minunata cartea "Suferintele mamei blondina".
RăspundețiȘtergereAșa este!🤗
ȘtergereFoarte frumoase pozele!🙂Te imbratisez!🤗
RăspundețiȘtergereMulțumesc! Și eu! 🤗
Ștergere