În după-amiaza aceasta pregăteam cina. Din senin, mi-a venit un sentiment de antipatie față de ceea ce făceam. Am recunoscut starea și imediat "am luat-o de urechi" linșitindu-mă și căutând plăcerea în activitatea mea.
Deseori noi gospodinele avem aceste sentimente de antipatie și împrăștiere a minții când vine vorba de sarcinile noastre. Te apuci de o treabă și apoi te gândești, oare nu ar fi altceva mai interesant de făcut? Sau lucrezi și la jumătatea timpului deja te gândești la alt obiectiv de pe lista ta. Nu ai odihnă în ceea ce faci iar la sfârșitul serii când pui capul pe pernă îți pare că nu ai realizat nimic prea important.
Când îți vor veni aceste sentimente, recunoaște-le și respinge-le. Încetinește ritmul din inima ta. Concentrează-te pe ceea ce faci și caută bucuria. Creezi frumusețe, armonie, creezi bunăstarea casei tale. Fii mulțumită și odihnește-te în decizia ta.
Seara va veni și odată cu ea clipele de odihnă. De acum te poți bucura de roadele muncii tale. Ai muncit suficient. În liniștea aceea, nu uita să ii mulțumești lui Dumnezeu pentru toate câte au fost și pentru că ți-a purtat de grijă ca un părinte iubitor.
.jpg)
Gândurile și stările de zi cu zi sunt o lupta continua, o lupta nevăzută, dar simțită, și greu de controlat. Rugăciunea Inimii ajuta mult. De multe ori mă ajutat. Sunt perfect de acord tuși, sa ne bucuram și să mulțumim pentru cat am putut face. Nu suntem la un maraton, deși mamele asta fac zi de zi. Ai impresia că nu se mai termina treburile in casa. Uite, de exemplu, de când e Seba la grădiniță, încă din prima zi îmi treceau prin cap cate as putea face un 3 ore. Vroiam sa le cuprind pe toate. Mă apucat o neliniște și o nemulțumire. Apoi mi-am dat 2 palmi imaginare, de trezire. Și să mulțumesc și pentru cat reușesc să fac in aceste ore și să realizez că și mâine e o zi. Și da câteodată îmi vine să nu mai fac nimic. Oricum treburile unei gospodine nu se vad. Așa că tuși draga, nu avem decât să mulțumim și să dăm Slavă lui Dumnezeu pentru toate! 🙏♥️🤗
RăspundețiȘtergereSi eu ma lupt cu aceasta imprastiere. Sunt multe situatiile in care dimineata imi propun foarte multe. Iar seara ajung sa imi dau seama ca nu am reusit decat o parte mai mica sau mai mare. Atunci realizez ca am gresit, dau Slava lui Dumnezeu pentru ce am reusit sa fac, iar a doua zi, o iau mai usor.
RăspundețiȘtergere