Sâmbătă dimineață eram cu Arseniucu (bebe) în sufragerie și îl alaptam. Pe fundal mergea radio Trinitas...nu știu cum se numea emisiunea, nici nu am reținut numele invitatului, știu doar ca era un doctor în acupunctura. Vorbea atât de frumos încât mi-a mers direct la inima. Imposibil sa reproduc exact vorbele lui dar notez ideea. Spunea ca o fapta buna poate sa însemne sa întrebi pe cineva ce mai face și sa aștepți cu adevărat răspunsul. Zicea: eu de multe ori îi întreb pe oamenii care îmi spun ce mai faci: chiar vrei sa știi cu adevărat?Pentru ca uneori când mă apuc sa le spun ce mai fac văd ca într-un minut ar vrea sa o ia la fuga....
Si uite asa am rămas pe gânduri..
Duminica după terminarea Liturghiei mă întâlnesc cu o prietena draga. Ii spun: ai mai slăbit! Ea îmi spune: pai se poate din cauza atâtor probleme...apoi ne apucam sa vorbim...ea îmi povestește avalansa de ispite și supărări din viata ei. În același timp Irina constata ca nu mai are cu cine sa se joace. O întrerup pe prietena mea, îi arat un băiețel Irinei, apoi îi spun sa continue. Îl aud pe părintele nostru în boxa de afară cum tine un cuvânt. Atinge exact un subiect care mă interesează în ultima vreme. Îmi vine sa-i spun prietenei mele, hai sa ne apropiem, apoi mă cert în gând si îmi spun: Nu, acum o ascult pe ea! Apoi din nou Irina, o randuiesc repede si in acelasi timp observ ca s-a trezit si Arsenie..
In tot timpul acesta în care mintea mea cauta sa mă tragă în toate direcțiile eu mă sileam sa fiu acolo pentru prietena mea, sa-i arat ca imi pasa, sa îi dau un sfat.
Duminica după terminarea Liturghiei mă întâlnesc cu o prietena draga. Ii spun: ai mai slăbit! Ea îmi spune: pai se poate din cauza atâtor probleme...apoi ne apucam sa vorbim...ea îmi povestește avalansa de ispite și supărări din viata ei. În același timp Irina constata ca nu mai are cu cine sa se joace. O întrerup pe prietena mea, îi arat un băiețel Irinei, apoi îi spun sa continue. Îl aud pe părintele nostru în boxa de afară cum tine un cuvânt. Atinge exact un subiect care mă interesează în ultima vreme. Îmi vine sa-i spun prietenei mele, hai sa ne apropiem, apoi mă cert în gând si îmi spun: Nu, acum o ascult pe ea! Apoi din nou Irina, o randuiesc repede si in acelasi timp observ ca s-a trezit si Arsenie..
In tot timpul acesta în care mintea mea cauta sa mă tragă în toate direcțiile eu mă sileam sa fiu acolo pentru prietena mea, sa-i arat ca imi pasa, sa îi dau un sfat.
Mai spre seara intru pe Facebook și văd de la ea o fotografie cu un buchet de narcise:) și cu mesajul Mulțumesc! Apoi tot ea postează în pagina ei o imagine haioasa in care scria Un prieten este acea persoana care te întreabă ce mai faci și sta și așteaptă răspunsul tău. Ce minunat! Se pare ca micul meu efort de a fi prezenta cu sufletul a fost resimțit de prietena mea.
Ca sa nu mai povestesc ca mă sunase saptamana trecuta o mătușa tot cu gândul acesta frumos de a mă întreba: Ce mai faci? Cum sunteti? Am simtit-o atât de prezenta, cinstita, bucuroasa, simpla încât după ce am închis telefonul mult timp mi-a rămas așa o bucurie, un sentiment frumos.
Ce putere are un Ce mai faci? spus cu toată inima, nu-i asa?
O săptămână frumoasa cu bucurii, mulțumire, și putere de a face binele!!!
Andreea
