miercuri, 25 octombrie 2017

In my secret life

I dream o be a painter...
Da....
Candva...iubeam sa pictez. Toata copilaria mi-am petrecut-o printre foi, seturi intregi de carioci si creioane uzate. Apoi am mers la scoala si ora de desen era preferata mea.Imi doream mult sa merg la liceul de arte plastice....dar...am renuntat.
In seara banchetului doamna de desen i-a spus dirigintei mele ca nu sunt suficient de buna pentru asa ceva. Apoi diriginta i-a spus mamei si mama mie. In seara aceea mi-am scris tristetea pe o foaie, am plans si n-am mai pictat deloc in urmatorii ani. Pe la 23 de ani la insistentele unui prieten care mi-a cumparat tempera, pensule, bloc de desen am facut acest desen. Singurul.
Astazi sunt sotie, sunt mama, am casa, am treaba, nu mai am stare, dar inima viseaza sa pun mana din nou pe pensula....

13 comentarii:

  1. Daca inima ta inca viseaza sa picteze, nu te mai opreste nimeni acum.

    Pune-ti nedejdea in Dumnezeu si fa pasi mici spre ceea ce-ti bucura sufletul si care te va ajuta sa bucuri si alti oameni.
    Demult am cunoscut o doamna preoteasa care avea trei copii mici, care urmase sectiunea de Arta sacra de la Teologie si picta icoane, inclusiv pentru biserica parintelui, sotul ei.
    Incearca sa nu te mai gandesti niciodata la acea parere care te-a ranit asa de mult, incearca sa ierti si s-o lasi in trecut.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, ce mult ma bucur ca m-ai vizitat:)
      Nu port suparare pe nimeni in privinta aceasta.
      Te imbratisez, multumesc pt ganduri!

      Ștergere
  2. Eu consider că e păcat să nu pictați dacă asta vă umple sufletul de bucurie. Chiar dacă sunteți mamă, soție și aveți o grămadă de treburi de făcut, cred că puteți găsi timp și pentru pictură. Copiii v-ar privi cu admirație (nu toate mamele pictează) și poate i-ați inspira și pe ei. Dacă aveți talentul acesta, și după părerea mea îl aveți, atunci Dumnezeu l-a pus acolo. De ce să-l irosiți?
    Vă îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doamna Ella, dumneavoastra sunteti o scumpa...nici nu stiu daca e vorba despre talent...e doar ceva ce imi aduce bucurie, dar mereu ma gandesc:acum nu mai este timp pentru asta...

      Ștergere
    2. Va rog eu mult, nu ati vrea sa ne tutuim? 😘😘😘

      Ștergere
    3. :DDumneavoastra puteti(si asa ar fi firesc) dar eu ma simt mai bine asa:)

      Ștergere
  3. Orice iti aduce bucurie, trebuie intretinut:). Copiii nu si vor aminti niciodata daca era curat sau nu in casa, dar o mama fericita, da:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am tot gandit zilele acestea la parintii mei. Ce imi aduc aminte despre ei din copilaria mea? Aproape nimic din ceea ce faceau... in schimb imi aduc aminte de emotiile lor, de ce am simtit eu ca era in inima lor. Emotii, bucurii:)

      Ștergere
  4. E superb peisajul pictat de tine! Ma alatur si eu la sfaturile primite mai sus si zic ca trebuie sa continui sa pictezi :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Copiii nu au mostenit acest talet...noi amandoi am fi putut face ceva cu pictura dar avem alte meserii...amandoi mai mazgalim si ne mai jucam...dar doar atat...in schimb una dintre gemene face niste schite de ne lasa masca... o voi incuraja pe drumul acesta cu siguranta...

    Un desen de toamna, te rog, in urmatoarea postare. Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)Ramoo!!
      Asa sa faci, sa incurajezi bucuria fetitelor tale!

      Ștergere
  6. De atatea ori am auzit povestea asta...Asa ma intristeaza...Picteaza, pentru sufletul tau picteaza! Sa ne dea Dumnezeu intelepciunea sa ne lasam copiii sa isi urmeze visele...

    RăspundețiȘtergere