File de jurnal

Sfarsit  de octombrie, luni 23.

Afara ploua si bate vantul destul de tare.E toamna in toata regula. Ma bucura ploaia aceasta pentru ca ne sileste cumva sa incetinim ritmul si sa petrecem mai mult timp in casa.

In casuta noastra e bine si e liniste. Camerele sunt usor intunecate, copii dorm sub paturi groase si calduroase.Avem mancare de la mama, slava Domnului pentru toate!

Ma gandesc la ce am auzit despre parintii din muntele Athos. Ca se uita pe sine pentru a se darui celorlalti. Jerfirea de sine, lipsa egoismului, smerenia, ce cuvinte frumoase, oare de ce nu le pot tine mereu in inima mea?

Mi-am propus sa imi fac un fel de jurnal al gandurilor bune. Ca orice om, am zile cand sunt fericita, recunoscatoare, multumita, linistita si perioade in care sunt "ca un beci":)Si m-am gandit ca mi-ar prinde bine, asa un caiet din care sa recitesc, sa ma adun in fire.

Imi doresc sa nu mai fiu " un om prost" iertati expresia:)mereu atrasa de orice alt lucru de pe lumea aceasta decat de Dumnezeu. Zilele acestea ma gandeam cat de fericita as fi, cu adevarat fericita daca as trai cu adevarat in Hristos.Daca m-as ruga, stiu ca as prinde putere sa ma debarasez de nimicurile mele care ma inrobesc. Am vazut imaginea aceasta pe net si m-am gandit, Doamne cat este de adevarata.

Sunt recunoscatoare..pentru ca inca sunt in viata, pentru toate clipele...

Saptamana care a trecut am avut parastasul de 1 an pentru tata. Nu pot sa cred ca a trecut 1 an de cand tata nu a mai iesit in calea mea. Nu l-am mai sarutat, nu i-am mai mangaiat obrajiorii, nu m-a mai strans in brate. Tatal meu a fost un om bun.Mi-a povestit mama duminica ca ii placea tatalui meu tare mult sa conduca. Aveam o dacie rosie( ai, ce mandra eram de masinuta noastra) si am plecat de la mare la 10 dimineata si la 23 seara eram in Timisoara. 2 familii in dacie:)) fara bancheta din spate ca o scosesera sa aiba loc de bagaje, aveam corturi, paturi, tot ce-i trebuie omului in concediu. Am fost atunci si la munte si la mare. Eu aveam 2 ani. Cand am auzit-o pe mama ca am mers fara bancheta m-am socat. Sotul meu imi spune: scumpa mea, in ziua de astazi societatea iti induce ca trebuie sa ai tot felul de bunuri pentru un concediu reusit. Cata dreptate are. Vorba aceea: este foarte simplu sa fii fericit, dar este foarte greu sa fii simplu.