luni, 16 octombrie 2017

Cuvant pentru viata

De la staretul Tadei
"Curatia filosofica dainuie atata vreme cat cugetul omului se indeletniceste cu filosofia. Ar fi bine sa ajungem la curatia ce vine in urma dragostei de Dumnezeu."

joi, 27 iulie 2017

Inselare

E dimineata...ma simt asa de bine, atat de recunoscatoare pentru ca Dumnezeu mereu imi vine in ajutor pentru a ma intelepti in viata aceasta. Notez mai jos cateva randuri dintr-un caiet, pe care le-am scris noaptea trecuta:


Inselare
     Am fost la mall. Singura, pentru ca am avut de facut cateva cumparaturi si adevarul este ca am simtit nevoia si sa mai ies.
     Cate oferte, ce preturi mici si ce calitate buna aveau unele haine. Desigur, erau si gunoaie, dar cine se mai uita la eticheta in ziua de astazi? Sunt acasa acum dar gandul mi-a ramas la un tricou si un maieu de la C&A din bumbac bio(ooo...ce eticheta impresionanta avea, parca imbracai "sanatatea".)
     Simt o stare de robire si in acelasi timp imi dau seama. Toate acestea, hainele, accesoriile, decoratiunile, au ajuns sa ne fie atat de accesibile si ceea ce ne atrage ca un magnet este faptu lca nu mai sunt chinezariile de acum cativa ani. Nu, acum ai si calitatea, esti printesa pe bani putini. Iti vine sa iti schimbi toata garderoba la cate oferte gasesti la mall. Intr-un magazin, pe peretele din fata casieriei, scria ceva de genu: Adu aici hainele vechi pentru reciclare, impreuna reinventam moda, sau ceva de genu. Eu spun: du hainele tale vechi acolo apoi plimba-te prin magazin dupa altele, ca sunt mai noi, mai la reducere, mai calitative. Draga, cine mai poarta haine ponosite in ziua de astazi cand toate ne sunt atat de accesibile Cumparati,cumparati,cumparati!
     De fiecare data cand ies din mall aceeasi fraza imi rasuna in cap: Fericit cel care v-a putea sa reziste la toate acestea! Si spun: Fericita este femeia care va stii sa fie cumpatata!
     Am cunoscut o vaduva. O femeie frumoasa, blanda, cu un zambet cald, vesnic pare bucuroasa. S-a asezat pe banca langa mine. Nu imi aduc aminte exact ce am vorbit atunci, dar mi-a ramas o vorba de-a ei: Mi-am dat seama ca multe lucruri le-am cumparat in viata fara sa am neaparata nevoie de ele.Nu mai cumpar decat strictul necesar.
    Ce bine ca Dumnezeu a lasat ca femeia sa fie condusa de barbat. Cata odihna! Altfel ieri spargeam 200 de lei pe o pereche de sandale de la Dasha. Erau la reducere, erau feerice, erau...ca de printesa.Dar adevarul este ca am si nu sunt rupte, nici urate.
cumpatare, cumpatare!:)

Cand m-am casatorit am dat cu capul de un stalp:)) Stalpul numit sotul meu:) Erau primele luni de casatorie si eu imi tot cumparam, imi tot trebuiau haine: ba fuste, ba cine stie ce esarfa de vis. Sotul meu imi spune: iubirea mea, nu putem continua asa sa tot cumparam haine, uita-te in dulap sa vezi ce mai ai, ce poti folosi. M-am infuriat pe el, am plans dar nu am avut ce face. Am deschis dulapul si intr-adevar: acolo erau! Le-am calcat, le-am asortat si buna am fost. In anii in care am stat la mama eram obisnuita sa tot am, daca mi se promitea ceva stiam sigur ca voi primi. Apoi m-am casatorit si au fost alte prioritati: intretinerea, benzina, cauciucuri de vara, mancarea si cate si mai cate. De aceea ma gandesc uneori ca nu e deloc ok sa promiti copilului tau ceva si apoi sa mergi pana in panzele albe sa te tii de promisiune. Pentru ca daca il vei obisnui asa in viata va suferi pentru tot felul de nimicuri, asa cum am fost eu. Ce greu mi-a fost sa accept refuzurile. Si erau lucruri de nimic. O prietena imi spunea : eu daca mergeam cu sotul meu intr-un magazin si ii aratam o camasa iar el doar dadea usor din cap( nu a refuz ci a : asa si asa) nu mai vorbeam cu el 4 zile. Da, acestea suntem, femeile care au primit, care au avut parinti care au facut aproape totul, ca sa aiba copii, sa nu sufere. Si uite, te casatoresti si tu vrei camasa chiar daca mai ramai cu 15 lei in portofel. Treci peste sot, treci peste celelate necesitati dar ca sa ai, sa fii printesa, sa arati bine.


Deseori ma gandesc la ultimele  cuvinte ale sfantului Valeriu Gafencu: "Ateismul va fi invins, dar fiti atent cu ce va fi inlocuit!"
In cartea Intoarcerea la Hristos de Ioan Ianolide exista o mica nota la capatul acestei fraze. Scrie asa: Parintele Serafim Rose indica clar, inca din 1982, echivalentul "democratic" al ateismului comunist: "civilizatia Disneyland" adica o viata de distractii, placeri, confort si jucarii pentru oameni mari. Mesajul acestei civilizatii a eului- "Traieste pentru prezent! Relaxeaza-te! Simte-te bine!"- se propaga actualmente cu o forta uluitoare in Romania si in toate statele fost comuniste. E un mod mai perfid- dar cu atat mai primejdios- de a spune omului ca trebuie sa uite de Dumnezeu si de orice alta viata decat cea de acum, adica de a-l duce la pierirea vesnica."

Da, am scris aceste ganduri pentru mine si le-am asezat pe internet poate vor fi de folos si altora. 


duminică, 11 iunie 2017

Vesnica mea dimineata



Imi plac foarte mult diminetile, sa ies la geam si sa ma uit la ciresul meu plin de roade, cu frunzele dansand in bataia vantului. Imi place sa ascult cantecele pasarilor, fiecare cu povestea ei. Soarele imi incalzeste fata iar eu tac si sufletul meu se deschide.... Dimineata, cata nadejde gasesc in ea.

Mai am un singur dor





marți, 9 mai 2017

File de jurnal

Pentru astăzi..
9 mai 2017
zi cu soare si cativa nori, e vremea buna, nici prea cald nici prea rece

Mă gandesc...
la prietenele dragi din viata mea, ce femei frumoase, ce suflete delicate!
Astazi a fost Emilia, o prietena draga, la mine si am baut o cafea. Ne-a adus si daruri: pentru Iri un portofel haios din cauciuc, pentru Arseniuca o jucarioara de molfait si pentru mine biscuiti cu vanilie:) Cand le-am vazut am stiu ca ni le-a daruit cu tot dragul din frumosul inimii ei:
biscuitii

ce dragi!
Sunt recunoscatoare...
ridic ochii si privesc la ciresul din fata geamului...este de o frumusete deosebita, ramurile se misca in bataia vantului...ma intreb: pentru ce sunt recunoscatoare?
Off,Doamne, pentu toate, pentru intreaga mea viata!

 Imi doresc...
Sa fiu multumita cu ceea ce am. Sa ajung sa ma spovedesc.

Citesc...
cate putin din cartile Sfantului Parinte Paisie Aghioritul. El e ca o piatra legata de piciorul meu. Cand o iau pe "aratura" e indeajuns sa citesc cateva pagini si sa-mi dau seama unde gresesc.


Invatam...
in fiecare zi. Mie imi tot rasuna zilele acestea vorba unui parinte(de la radio)care spunea sa cautam sa oferim iubire si intelegere copiilor nostri, sa fim un izvor pentru ei pentru ca daca nu vom face asa atunci cand acestia vor creste mari si vor avea probleme sa nu ne plangem daca nu vor apela la noi sa-i ajutam.

În casa..
ca in casa cu copii mici....e destul de curat, pentru ca zilnic smotruiesc cate putin dar bineinteles ca as mai avea multe de facut.L-am intrebat la o spovedanie pe parintele meu: Of, parinte cand se gata treburile ?Mi-a spus razand: cand mergem in mormant:)) corect!!:))

covor aspirat, restul e : firescul vietii:))


vineri, 28 aprilie 2017

Maioneza de post din pufuleți

Hristos a inviat! 
M-am gandit de ceva timp sa va arat cum fac eu maioneza de post, poate ca știe toată lumea dar am zis ca trebuie sa fie de folos cuiva, poate vreunei gospodine proaspăt casatorita:)
Treaba e foarte simpla:)
Se ia o punga de pufuleți, se pune într-un castron de plastic. Se uda pufuleții cu apa din aproape în aproape pana rezulta o pasta ca muștarul, smântână. O poza sa intelegeti:
Întrebarea mea din primul an de gospodina: cum trebuie sa arate?:))
Se adaugă o linguriță de mustar, se amesteca și apoi mixam compoziția cu ulei (exact ca la maioneza clasica) fără stres pentru ca nu se taie nimic. Cand adaugi ulei și mixezi ai impresia ca se branzeste compoziția dar își revine în câteva secunde:
vrummmmm:)
Și încă o poza cu rezultatul  final:
Îmi place sa adaug și puțin piper în ea

In poza de mai sus am folosit maioneza la o salata de ciuperci cu usturoi. Langa am pus placinte cu cartofi, salata verde, chec de post si iaurt de casa. :)
                                                    O zi frumoasa si mult spor la treaba!
                                                                                                                        Andreea

miercuri, 26 aprilie 2017

Munca este o binecuvantare



Un raspuns la toate zilele acestea in care am fost drama queen:))ca nu mai pot, ca saracuta de mine cat mi-e de greu sa tin casa si copii. Am plans, m-am intrebat de ce imi este asa de greu, de ce m-as duce "pa camp" uneori pana astazi cand mi-am facut o cafea si am zis: gata, acum am nevoie de intarire! Am scos cartea Sfantului Paisie Aghioritul-Viata de familie si am cautat special despre ofurile mele:

Munca este o binecuvantare: 

Părinte, mai demult se spunea: "Mai bine să rupi tălpile decât păturile". La ce se refereau? - Voiau să spună că este mai bine să rupi tălpile încălţămintei lucrând decât să stai în pat trândăvind. Munca este o binecuvântare, un dar al lui Dumnezeu. Ea dă vioiciune trupului şi prospeţime minţii. Dacă Dumnezeu nu ar fi dat munca, omul ar fi mucezit. Nici la bătrâneţele lor oamenii harnici nu încetează să muncească, căci de vor înceta să lucreze câtă vreme mai sunt în putere vor cădea în melancolie. Nelucrarea este moarte pentru ei.

Mi-aduc aminte de un bătrânel din Koniţa, care la vârsta de aproape nouăzeci de ani lucra mereu. în cele din urmă a murit pe ogor, care se afla la o distanţă de două ore de mers pe jos de casă. De altfel odihna trupească pe care o caută unii nu este o stare permanentă, ci uită numai pentru un scurt timp de stresul lor. Au mâncarea lor, prăjitura lor, baia şi odihna lor, dar de îndată ce se termină acestea, caută altă odihnă. Şi astfel sunt mereu mâhniţi, că întotdeauna le lipseşte ceva; simt un gol în sufletul lor, pe care caută să-1 umple. în timp ce acela care se osteneşte cu munca are o bucurie continuă, bucuria cea duhovnicească. 

- Părinte, atunci când ai probleme cu mijlocul nu poţi face nici un fel de treabă. - Bine, dar mijlocul nu are trebuinţă de asceză? O muncă care este ca o asceză pentru mijloc oare nu ajută? Ascultă: dacă cineva mănâncă, bea, doarme şi nu lucrează, pătimeşte o slăbănogire şi vrea să doarmă mereu, pentru că trupul şi nervii săi slăbesc. încet- încet va ajunge să nu poată face nimic. Nu apucă bine să facă nici doi paşi, că îndată i se înmoaie picioarele, în timp ce, dacă ar lucra puţin şi s-ar mişca, i se vor întări şi picioarele şi mâinile. Vezi, cei care iubesc munca, nu dorm mult sau deloc din pricina oboselii, cu toate acestea au putere, pentru că prin muncă se călesc şi se întăresc trupeşte.

Munca, mai ales pentru tânăr, este sănătate. Am observat că unii tineri învăţaţi cu traiul bun, atunci când merg în armată se călesc, se oţelesc. Armata le prinde foarte bine. Fireşte, aceasta se întâmpla mai demult. Astăzi însă ofiţerii se tem să-i zorească pe soldaţi, pentru că atunci când sunt zoriţi puţin îşi taie venele, pătimesc şoc nervos, etc. Eu le spun părinţilor să dea bani cuiva şi să-şi trimită copiii la acela ca să lucreze, şi astfel să-şi menţină sănătatea. Este destul să facă munca pe care o îndrăgesc. Pentru că un tânăr care este viguros şi are şi minte, dacă nu lucrează, devine un trântor. Iar când îi vede pe ceilalţi că progresează este cuprins de egoism şi nu-1 mai satisface nimic. Este chinuit mereu de gânduri şi mintea lui se zăpăceşte. După aceea se apropie şi diavolul de el şi-i spune: "Neprocopsitule, eşti un om pierdut! Cutare a ajuns profesor, celălalt are munca lui şi câştigă bani, tu unde ai să ajungi?", şi astfel îl aruncă în deznădejde, în timp ce dacă va lucra va dobândi încredere în sine în sensul cel bun. Va vedea că şi el poate face ceva şi că mintea lui va scăpa de gânduri atunci când munceşte. Şi în felul acesta se săvârşesc două lucruri bune.

Dragostea de muncă 

- Părinte, de ce mulţi oameni simt plictiseală atunci când muncesc?

 - Nu cumva nu-şi iubesc munca? Sau poate că din pricină că se ocupă mereu cu acelaşi lucru. Adeseori într-o fabrică unde se face, de pildă, tâmplărie, la unele secţii un muncitor de dimineaţă până când pleacă încheie mereu ferestre, altul pune mereu sticlă de geam iar altul chituieşte. Fac mereu aceeaşi muncă, un lucru monoton, cu şeful lor lângă ei, care îi supraveghează. Iar lucrul acesta nu este pentru o zi sau două. Se îngreuiază făcând mereu acelaşi lucru. Mai demult nu era aşa. Un tâmplar lua în primire patru pereţi de la zidari şi trebuia să predea proprietarului cheile casei terminate. Făcea mai întâi duşumelele, tâmplăria, la care punea sticla de geam şi o chituia. Apoi făcea scările în spirală, cu balustradă făcută la strung, după care văruia, făcea dulapurile, rafturile şi în continuare făcea mobila. Şi chiar dacă nu se ocupa el însuşi cu toate acestea, ştia totuşi să le facă. La nevoie făcea chiar şi acoperişul şi punea şi ţigla. Astăzi mulţi oameni sunt chinuiţi pentru că nu-şi iubesc munca. Aşteaptă să vină ora plecării. În timp ce atunci când cineva are râvnă pentru muncă şi interes pentru ceea ce vrea să facă, cu cât lucrează, cu atât i se aprinde şi mai mult râvna. Se dăruieşte apoi muncii sale şi atunci când vine ora plecării, spune: "Cum a trecut timpul atât de repede?". Uită şi de mâncare şi de somn şi de toate. Şi chiar de nu mănâncă nimic, nu flămânzeşte, nici nu moţăie dacă nu se odihneşte, ci mai degrabă se bucură că nu doarme. Nu se chinuieşte din pricina foamei sau a nesomnului, căci pentru unul ca acesta munca este sărbătoare.
 - Părinte, cum se face că dintre doi oameni care fac aceeaşi muncă, unul se foloseşte duhovniceşte din ceea ce face, iar celălalt se vatămă?
 - Depinde de felul în care face fiecare această muncă şi de ceea ce are înlăuntrul său. Dacă lucrează cu smerenie şi dragoste, atunci toate vor fi luminate, curate, pline de har şi va simţi odihnă lăuntrică. Iar dacă se mândreşte că face munca mai bine decât celălalt, poate simţi o satisfacţie, dar ea nu îi umple inima pentru că sufletul lui nu este încredinţat că lucrul pe care 1-a făcut este bun şi de aceea nu are odihnă. Apoi, atunci când cineva nu-şi face munca sa cu dragoste oboseşte. Unul oboseşte numai când vede că trebuie să urce o pantă pentru a termina o oarecare treabă. Şi aceasta se întâmplă pentru că nu-şi iubeşte munca. în timp ce altul care o face din toată inima sa urcă şi coboară fără să-şi dea seama de aceasta. Un lucrător, de pildă, poate săpa multe ore stând în soare fără să obosească dacă face aceasta cu toată inima sa. Iar dacă nu o face din toată inima, se opreşte mereu din lucru, cască gura, cârteşte că este prea cald şi suferă.
 - Părinte, se poate ca cineva să fie absorbit atât de mult de munca sa, încât să-şi neglijeze familia, etc?
- Omul trebuie numai să-şi iubească munca sa, iar nu să se îndrăgostească de ea. Dacă nu-şi va iubi munca sa, se va obosi îndoit, atât trupeşte cât şi sufleteşte, şi atunci repaosul trupesc nu-1 odihneşte, pentru că este obosit sufleteşte. Iar tocmai această oboseală sufletească este cea care îl răpune pe om. Atunci când cineva lucrează cu toată inima şi este bucuros, este odihnit sufleteşte şi nu mai simte oboseala trupească. Iată, am cunoscut un general, care face chiar şi treburile soldaţilor. Şi cât de mult suferă pentru soldaţi! întocmai ca un tată. Dacă aţi şti câtă bucurie simte atunci când îşi face datoria sa. Odată a pornit la miezul nopţii din Evro ca să apuce Sfânta Liturghie ce se săvârşea în Larisa la prăznuirea Sfântului Ahile, deşi era îndreptăţit să meargă mai târziu la Te Deumul ce urma să se săvârşească la sfârşit. Dar îşi spunea: Trebuie să fiu din timp acolo, pentru a-1 cinsti pe Sfânt". Pe toate le face din toată inima sa. Satisfacţia pe care o simte cel ce-şi îndeplineşte munca sa cu mărime de suflet este o satisfacţie bună, pe care Dumnezeu a dăruit-o pentru a nu se chinui făptura Sa. Iar aceasta este odihna ce izvorăşte din osteneală.

Ce spuneti?Oare nu este minunat Dumnezeu pentru aceste mici daruri pe care ni le trimite in fiecare zi pentru a ne lumina?:)
sursa google








luni, 20 februarie 2017

Despre puterea lui: Ce mai faci?

O noua postare din moara gândurilor mele:)

       Sâmbătă dimineață eram cu Arseniucu (bebe) în sufragerie și îl alaptam. Pe fundal mergea radio Trinitas...nu știu cum se numea emisiunea, nici nu am reținut numele invitatului, știu doar ca era un doctor în acupunctura. Vorbea atât de frumos încât mi-a mers direct la inima. Imposibil sa reproduc exact vorbele lui dar notez ideea. Spunea ca o fapta buna poate sa însemne sa întrebi pe cineva ce mai face și sa aștepți cu adevărat răspunsul. Zicea: eu de multe ori îi întreb pe oamenii care îmi spun ce mai faci: chiar vrei sa știi cu adevărat?Pentru ca uneori când mă apuc sa le spun ce mai fac văd ca într-un minut ar vrea sa o ia la fuga....
Si uite asa am rămas pe gânduri..
       Duminica după terminarea Liturghiei mă întâlnesc cu o prietena draga. Ii spun: ai mai slăbit! Ea îmi spune: pai se poate din cauza atâtor probleme...apoi ne apucam sa vorbim...ea îmi povestește avalansa de ispite și supărări din viata ei. În același timp Irina constata ca nu mai are cu cine sa se joace. O întrerup pe prietena mea, îi arat un băiețel Irinei, apoi îi spun sa continue. Îl aud pe părintele nostru în boxa de afară cum tine un cuvânt. Atinge exact un subiect care mă interesează în ultima vreme. Îmi vine sa-i spun prietenei mele, hai sa ne apropiem, apoi mă cert în gând si îmi spun: Nu, acum o ascult pe ea! Apoi din nou Irina, o randuiesc repede si in acelasi timp observ ca s-a trezit si Arsenie..
       In tot timpul acesta în care mintea mea cauta sa mă tragă în toate direcțiile eu mă sileam sa fiu acolo pentru prietena mea, sa-i arat ca imi pasa, sa îi dau un sfat.
       Mai spre seara intru pe Facebook și văd de la ea o fotografie cu un buchet de narcise:) și cu mesajul Mulțumesc! Apoi tot ea postează în pagina ei o imagine haioasa in care scria Un prieten este acea persoana care te întreabă ce mai faci și sta și așteaptă răspunsul tău. Ce minunat! Se pare ca micul meu efort de a fi prezenta cu sufletul a fost resimțit de prietena mea.


Ca sa nu mai povestesc ca mă sunase saptamana trecuta o mătușa tot cu gândul acesta frumos de a mă întreba: Ce mai faci? Cum sunteti? Am simtit-o atât de prezenta, cinstita, bucuroasa, simpla încât după ce am închis telefonul mult timp mi-a rămas așa o bucurie, un sentiment frumos.

Ce putere are un Ce mai faci? spus cu toată inima, nu-i asa? 

 O săptămână frumoasa cu bucurii, mulțumire, și putere de a face binele!!!
  Andreea

marți, 14 februarie 2017

Lenea

      E cucoana mare la mine in casa. De vreo 2 saptamani am cam luat-o razna. Nu mai reusesc sa ma adun la modul cel mai serios pentru a tine gospodaria in frau. Sincer, ii afecteaza si pe copii.
Ma bazez pe...am chef, n-am chef...am chef sa matur?Nu, nu prea am chef...matur mai incolo...am chef sa spal baia?Hm..nu ii prea murdara..am chef sa calc?Nu, saptamana viitoare.
      Desigur ca sunt aspecte pe care acest "n-am chef" nu le poate dobora. Trebuie sa fac mancare si nu, nu se poate sa nu am chef, sa aman, trebuie sa am grija de copii chiar daca uneori visez la situatii de genul: hranit, spalat iar apoi o zi intreagaaa sa stea cuminte fata la jucarii iar eu sa crostetez si sa beau cafea si cel mult sa fac mancare.
      Aceasta atitudine de relax continuu nu este nici sanatoasa, nici crestineasca. Am o casa si nu este nici o alta femeie careia sa ii pasez hainele necalcate , camara impuscata, aragazul murdar.
      Daca m-am casatorit si am luat crucea aceasta atunci nu trebuie sa o dau jos de pe umerii mei.
      Daca am facut copii atunci trebuie sa le slujesc lor si abia dupa ce sarcinile mele sunt indeplinite pot sta linistita la o cafea.

      Daca am pornit pe drumul spre Dumnezeu atunci nu am voie sa ma bazez pe simturi. Acest nu am chef nu are ce cauta in viata mea. Nu am chef sa ma rog! Trebuie!!! Daca copilul tau ti-ar spune ca nu are chef sa manance l-ai lasa sa moara de foame? Nuu...vezi?La fel este si cu sufletul.
Trebuie sa am chef!
      Imi pare ca domneste in lume un duh de "relaxare" asa...pe canapele moi, cu o cana inflorata in mana, acoperita cu un pled, o lumanarica, o vaza shabby-chic...eu le iubesc pe toate acestea de mai sus dar vad ca ele cauta sa fie prioritare in viata mea. Nu mai pot cumpara orice cana...imi trebuie una...perfecta.
      Of...Sfintii Parinti...cata odihna imi aduc atunci cand ii citesc...sa-ti faci tu cafeaua intr-o cutie de conserve si sa fii foarte multumit, slavind neincetat pe Dumnezeu. Eu va spun sincer, ma uit la oale cu flori, la cesti deosebite...
      Stiu ca toate acestea sunt in firea femeii dar cred ca e nevoie de mult discernamant si cumpatare ca sa nu faci din DESFATARE...o patima.
Acestea sunt gandurile mele...adunate de multa, multa vreme.
Sa ne ajute bunul Dumnezeu sa alegem calea cea dreapta si buna!

miercuri, 8 februarie 2017

Indelunga rabdare

„Ascultă şi ia aminte la cele ce ţi le spun: Îndelunga răbdare este născătoarea tuturor bunătăţilor...”.
Sfinții Varsanufie cel Mare și Ioan Profetul
(secolul VI d.Hr.)

marți, 7 februarie 2017

Chimicale:)

Îl recomand:
Nu sunt genul bio life:)) dar acest detergent de vase îmi place tare mult. L-am cumpărat de la un magazin bio din orașul nostru pentru ca o data la ceva timp fac așa o intoxicație de la detergenții obișnuiți și îmi apar niște bășici cu apa în palma. Ca sa îmi treacă e nevoie doar sa schimb detergentul de vase și săpunul de maini (da, pe acestea le folosesc în exces:))
Drăguțul acesta cu parfum de lamaie spală foarte bine și îmi place cum scârțâie vasele de curate în urma lui:))  L-am cumpărat cu 20 de lei. Cred ca îl găsiți în orice magazin bio din orașul vostru.
Vă recomand sa îl încercați, eu sunt tare mulțumită de el!


miercuri, 1 februarie 2017

Yarn along

 Sau cum poți scăpa de tot felul de dependente:)
Cu chiu cu vai am reușit sa dau o fuga la mercerie, sa-mi cumpăr mult doritul fir negru cu sclipici. Au mai trecut câteva saptamani:) și am pus mana și pe croseta. Ce bine am făcut. Pur și simplu nu reușeam sa mă adun, sa ma linistesc, sa caut un model frumos pentru fularul meu. Cand aveam puțin timp liber ho-top pe Facebook. Ei mama lui de Facebook, intr-o zi m-am enervat! Venise Irina la mine și mă chema cu ea la desene in sufragerie dar eu tot nu mă poticneam de pe scaunul din bucatarie. Cu tableta în mana cocoțată pe Facebook. Abia când mi-a zis: haide mami, poți sa vii și cu tableta m-am dezmeticit și mi-a fost rușine când mi-am dat seama ca ea mă vroia lângă ea chiar și așa, pe jumătate cum eram. Cealalta jumătate era acolo, pe Facebook.  M-am supărat pe mine, am stat, le-am gândit pe toate părțile, și am hotărât sa o las mai moale cu internetul. Nu acesta este exemplul pe care vreau sa il dau copiilor mei. Îmi tot zbura în minte vorba unei prieten de familie: "eu când am simțit ca ceva mă leagă în viața, ca imi da dependenta, m-am rupt total de lucrul acela". Și mi-am adus aminte și de vorba părintelui meu duhovnic: "dragilor, credeți-ma, dacă o sa se întâmple ceva cu adevărat important în lume, veți afla și voi."(se referea ca nu e musai sa fii la curent cu toate știrile, toate noutățile,  pentru ca toate acestea vin cu duhurile lor. Cine poate spune ca e liniștit după o ora de stiri, ca se poate aduna, se poate ruga?:)
Așa ca...am pus mana pe croseta și minuneee:)) cum se așezau rândurile se așeza și în mine... liniște, ordine, mulțumire, bucurie. 
Sclipiciiii! :)
Slava Domnului pentru aceasta frumoasa îndeletnicire! 

Va doresc ca și voi sa aveți parte de clipe liniștite, cu bucurie și mulțumire în suflet!

Andreea

joi, 26 ianuarie 2017

O mancarica de post tare buna!

Ce mai gătesc de post?:) de câte ori nu am auzit și chiar formulat și eu întrebarea aceasta:))
Saptamana trecuta vorbind cu o prietena la telefon i-am spus ca aveam în plan sa gătesc o fasole verde, varianta cu sos alb, usturoi, clasica! Si o întreb: Tu, cum o faci?
Reteta:
Calesti o ceapa, un morcov, puțin pastarnac, putina țelină. Adaugi fasolea verde, lași puțin sa se căleasca împreună, apoi pui o linguriță de boia peste ele. Dupa cateva secunde torni apa cât sa le acopere și încă puțin. Inainte cu cateva minute de incheiere zdrobesti cativa catei de usturoi in mancarica. Când sunt fierte legumele faci separat într-un bol putina faina cu apa și îngroși mâncarea cu acest sos. La sfârșit adaugi pătrunjel din abundenta (sau cum va place). Ce simplu, nu-i așa?
Ei bine, mi-a ieșit o mancare atat de buna încât am mâncat cu Irina 3 farfurii și pe când a ajuns sotuletul acasă a dat gata toată oala:)))
Ce sa mai spun, un deliciu!
 o legendă:))

luni, 16 ianuarie 2017

Borcanasul bucuriei

Dragi prieteni,  știți sentimentul acela pe care îl ai când îți vine o idee grozava?:) Ei bine, eu îl trăiesc acum.
Aseară eram cu soțul meu în camera bebelușului și, în timp ce alaptat vorbeam despre copii. Despre cata jertfa aduc părinții pentru creșterea copiilor, parul incarunteste pe zi ce trece, ne lăsăm deseori pe noi pentru a fi acolo, prezenți pentru micuții noștri. Gândul ne-a dus la părinții nostrii care ne-au crescut cu mare greutate, și am lăcrimat amândoi gândindu-ne ca sunt atâtea lucruri de care ai nostrii s-au lipsit ca sa ne poată vedea pe noi la casa noastră. Apoi...i-am spus sotului ca mă gândisem sa-i fac un cadou mamei...sa strâng niște bănuți și sa-i cumpăr un... (secret:)) și mama citește blogul).
Mai tarziu citind un articol de pe un blog mi-a venit așa....O super idee! Am spus: dar ce-ar fi sa strang bani pentru mai multa lume?
Și uite asa am înființat Borcanasul Bucuriei-un borcan în care voi strânge leuț cu cinciut:)) pentru a face mici daruri celor dragi. Câteva idei:

  • O esarfa mai deosebita sau un săpun natural alaturi de o manusa abraziva pentru mama de exemplu.
  • Un set de recipiente de baie frumos pentru o prietena, pentru ca mereu l-a admirat pe cel din baia ta.
  • O vesta frumoasa sau o cravata pentru soțul tău,  just to remind him;)
  • Un buchet de flori pentru o doamna minunata din viata voastră care deseori v-a înseninat ziua cu prezenta și sufletul ei bun. Cunosc multe astfel de doamne:)
  • Un fir bun, calitativ pentru acel prieten,  simpatic care urla mereu după tine: Mie când îmi faci o căciulă? :)) offf:)
  • Un set de pahare pentru prietena ta care ti s-a plans la telefon intr-o zi: nu mai am pahare, pe toate mi le sparg copii:)
  • Un vin bun pentru socrii, pentru ca merita!

Și lista poate continua...Ideea este ca toate aceste gesturi au un singur mesaj: M-am gandit la tine, și am vrut sa-ti fac o Bucurie!!!

Cadourile mele vor fi frumos împachetate cu hârtie și legate cu sfoara (nu așezate în pungi!!) pentru ca nimic nu se compara (în capul meu:) cu sunetul acela de hârtie rupta cu entuziasm, emotie:)
Eu am hotărât sa decorez împreună cu fetița mea un borcan simplu pentru ca mi-ar plăcea sa il dăruiesc ei peste câțiva ani...cine știe...poate se naște o traditie:)

Tradiția..de a aduce bucurie altora!!
Va îmbrățișez!!!

vineri, 6 ianuarie 2017

Frânturi din tihna de acasa


Și pentru ca lucrurile frumoase, care zidesc, nu trebuie ascunse aleg sa le împărtășesc cu voi:

" Am slujit șaptezeci și patru de ani ca preot pana acum. În viața mea de preot, când am avut 94 de ani, L-am văzut pe Hristos în Cuminecatura. Asta mi-a rămas imprimat în viața mea. Am slujit cu Părintele Stefaniga la Liturghie. S-a făcut sfințirea Darurilor și am ajuns la Cuminecatura. Am luat Cuminecatura, am ocolit masa altarului, ca așa e rânduiala,  din partea stângă am trecut în dreapta. Cand m-am dus după altar, m-am uitat în palma unde țineam Sfânta Cuminecatura ca așa o tine preotul, în palma- si am trecut în partea dreapta, lângă preotul lângă care am slujit,  sa facem rugăciunea.  Când am trecut așadar după altar, în partea cealaltă,  m-am uitat și am văzut chipul pâinii și am zis: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridica păcatele lumii." M-am dus lângă Părintele Stefaniga, am făcut rugăciunea de Cuminecare,  și după rugăciune trebuia sa iau Cuminecatura. Când mă uit în palma, nu-i mai chipul pâinii,  îi Chipul lui Hristos! Așa m-am cutremurat!
M-am uitat bine: parul negru, fata luminoasa, totul amanuntit: fruntea, ochii, nasul, gura, barba, Îl vedeam așa, pana la jumătate. Era așa mic, cât sa-l cuprind în palma. Mă întorc către Părintele Stefaniga sa-i zic: Părinte, ia te uita, ce vezi la mine în palma?". El s-apleaca: Da, vad". Eu am tras mana. Cand am tras mana, mă uit în palma: nu-i mai chipul lui Hristos, îi Chipul pâinii. Așa ca am putut sa mă cuminec. M-am Cuminecat, după slujba Părintele a ieșit la miruit, eu am încheiat rugăciunile și am plecat.
La câteva zile m-am întâlnit cu el la același altar, tot la o slujba. Zic: "Părinte, la ultima Liturghie când am slujit, ti-am arătat palma și te-am întrebat ce vezi. Ce ai văzut? ".Zice: Am văzut Chipul lui Hristos". Zic: "Asta am văzut și eu". Dacă doi oameni văd același lucru înseamnă ca e realitate. Deci nu-i vedenie. La mine îi realitate. Painea care s-a prefacut în Trupul lui Hristos s-a transformat la Liturghie, după aia noi ne-am cuminecat. Noi ne unim cu Hristos la Cuminecatura. "
Fragment din articolul "Sa știi ca este Dumnezeu-sa crezi în El și sa-i slujesti" (despre parintele Rusalin Simeria)  din revista Familia Ortodoxa nr.6 2015
Sper ca v-a plăcut,  eu am rămas foarte impresionata.:)
Bucurii!!!

marți, 3 ianuarie 2017

File de jurnal

Pentru astăzi..
3 ianuarie 2017

Afara...
rece, iarna cum imi place, iti ingheata nasucul si urechile!yes!

Mă gandesc...
ca e momentul sa incep sa ma caut pe mine, sa ma gasesc si sa ma minunez! suna ciudat,nu? ei bine, am un plan cu viata mea.

Sunt recunoscatoare...
pentru mama si pentru gandurile bune spre indreptare pe care ingerasul mi le tot aseaza in suflet.

În bucatarie..
Urmeaza sa merg sa fac o ciorbita de vita si mai deseara avem in plan o pizza. Am in frigider salamuri si sunca si porumb, ciuperci, branza aproape tot ce mi-ar trebui la o pizza. Ce coincidenta fericita cand poti folosi mai multe resturi pentru a face o mancare noua:)Daca mai ii si pizza ce sa mai spun?:D

Ce mai mesteresc..
Nimic acum, dar imi doresc sa crosetez un fular, sal, ceva frumos in jurul gatului si urmeaza( zilele acestea)  sa merg la mercerie dupa un fir negru, cu sclipici daca se poate:)Tare mi-ar placea sa gasesc!
Imi doresc...

Sa nu fiu un om prefacut, sa incetez a mai cauta sa-i impresionez pe altii cu persoana mea,cu viata mea( de parca as avea cu ce). Tare as vrea sa ma ajute Bunul Dumnezeu sa ajung sa fiu o femeie cumpatata, care nu-si baga nasul peste tot, avand o parere despre orice( si crezand ca parerea mea e perfect corecta!!shisss, trebuie sa ma scap de asta!). Eu le pretuiesc pe femeile care isi vad de familiile lor si nu cauta sa fie show-woman's

Citesc...
cartea aceasta, foarte frumoasa:
Lângă carte un glob vechi cât mine:)adus din casa parinteasca
Și bineînțeles
Noutăți,  le-am văzut pe blogul Claudiei de la daruridezicuzi și ca de obicei alegerile ei sunt super



Invatam...
atunci cand ne smerim si recunoastem ca nu detinem mereu adevarul

În casa..
Inca se simte atmosfera de sarbatoare,avem bradul, mai avem mancaruri, tati e liber, deci ma simt si eu ca in concediu.

O fotografie 
Un loc...in care as sta sa plâng. 

luni, 2 ianuarie 2017

Flori de la tata...

Ultimele flori pe care le-am primit de la tatăl meu înainte de marea lui plecare
 spre viața veșnică

duminică, 1 ianuarie 2017

Cuvantul anului 2017

Cuvantul meu pentru anul 2017 este: Dragostea


Inițial mă gândisem la răbdare ...răbdare fata de copii, fata de soț..dar mi-am dat seama ca exista ceva mai mare la care trebuie sa lucrez, o virtute pe care dacă o dobândești atunci din ea izvorăște și răbdarea și blândețea și toate cate ar trebui sa incunneze capul unei femei.
Mă gandesc la cuvintele Sfântului Apostol Pavel despre dragoste, cât sunt de frumoase :

1. De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
4. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
5. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
6. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
7. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
8. Dragostea nu cade niciodata. (Imnul dragostei - I Cor. 13;1-8)


Ce cuvinte sfinte... ma minunez când citesc..
Am sa listez epistola Sfantului și am s-o pun intr-o rama frumoasă. Vreau sa o așez în bucatarie ( mereu mi-am dorit sa am astfel de lucruri pe pereti:)) sa o pot vedea cât de des...
Voi la ce cuvânt v-ati gândit? :)