Bucuriile curate ale vieții mele:)

Am numit astfel postarea după modelul Ancai pentru ca mi s-a părut foarte frumos.
Ideea aceasta de a deschide ochii la frumosul pe care îl întâlnim de-a lungul săptămânii mi-a plăcut pentru faptul ca de multe ori găsim frumusețea în viața de zi cu zi dar grija si mai ales goana zilelor ne fac sa uitam repede de acele momente de neprețuit.
Saptamana aceasta: am trait:))adică am fost la spovedit luni și am simțit ca am inviat din nou. Părintele meu drag mi-a spus bine ai revenit și m-am simțit plina de binecuvântarea lui Dumnezeu.
Miercuri am fost la biserica pentru ca a fost ziua părintelui și a primit un tort extraordinar în forma de bisericuta (de lemn în stil maramuresean)copie perfecta după biserica noastră.  Bineînțeles ca a împărțit tortul cu noi și a fost așa de frumos sa stam cu prietenii nostrii la un tort bun și sa ne simțim bine împreună.

Joi am făcut o pizza și gogosi și melci (aluat de gogoși spiralat în forma de melc) și i-am invitat pe niște prieteni foarte buni la noi. Au venit cu fetițele lor și copii s-au jucat frumos. Am făcut și ceva lucru de mana cu fetele și lor le-a plăcut mult.

Noi mămicile am stat apoi puțin în bucatarie și ne-am distrat încercând sa o învăț pe prietena mea cum sa croseteze. Am invatat-o lănțișorul de baza ca nici eu nu sunt foarte departe de prima lectie:))) Măcar ne-am distrat:)

Sâmbătă am primit flori de la sotulet (cum se face oare ca știe când simt nevoia sa mai primesc o floare?

Tot sâmbătă pe la 5 am ieșit pe balcon sa întind o tura de haine și când mi s-au răcit degetele din cauza rufelor ude am simțit din nou ca trăiesc.  M-am uitat la cer și soarele se juca printre nori, tot din partea aceea se auzea o mierla, păsări frumoase unduiau cerul din inima mea. Era rece și eu simțeam primavara în toată ființă mea.

Duminica a fost mama și tata pe la noi, ca de obicei a fost minunat. Mama a fost fericita ca am stat împreună la o cafea și un chec așa, numai noi doua. Te-am imbratisat și am simțit ce mult iți lipsesc mama!

Slava Domnului pentru toată liniștea și bucuria din viețile noastre!

Andreea

Caminul

Fiecare cămin își are ispitele sale, dar într-un cămin adevărat domnește o pace pe care furtunile pământești n-o pot tulbura. Caminul casnic este un loc de căldură și de tandrețe.  

În casa trebuie vorbit cu dragoste.

(Sfânta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

Fursecuri din fulgi de ovăz

Foarte pe scurt pentru că mă așteaptă a mea căsuță de repus pe picioare. Iuhuuu:))
Am făcut aceste fursecuri foarte bune și sățioase și  de post. ;)
Îmi era dor de ceva dulce :

Rețeta:
1OO ml ulei
50 gr zahăr tos
100 gr făină 
100 gr fulgi de ovăz 
2 linguri de miere
jumătate linguriță de scorțișoară 
jumătate linguriță praf de copt
1 mar dat pe razatoarea mare

Se pregătește așa:

Se pune în cratița uleiul cu mierea și zahărul și se lasă la foc mic amestecând continuu până e topit zahărul. (cam 3-4 minute).

Se ia de pe foc amestecul și se incorporează în el fulgii de ovaz. Se încălzește cuptorul la foc mai mic. În tavă se așează hârtie de copt.

Se adaugă mărul dat pe răzătoare, scorțișoara, făină și praful de copt. Opțional se pot adăuga și stafide brune. Eu nu pun pentru că nu ii cad bine Irinei. Se amestecă totul bine.

.

Se fac biluțe mai medii și se aplatizează puțin cu degetele. Eu țin lângă și un vas cu apă și îmi umezesc mâinile ca să pot forma fursecurile cu ușurință.

Se lasă cam 15-20 minute la cuptor până se rumenesc ușor. Se scot la răcit și la poftit.:)

Viata mea...

Momente ca acesta de astazi in care am simtit o mare bucurie  

                             

Si am mai inteles inca o lectie : m-am uitat in jur si casa era frumoasa, curata, desi o vad atat de rar astfel. Era rodul muncii mele, rodul acelor zile in care m-am plans ca nu se mai termina, ca imi este prea greu, ca mobila este stropita, chiuveta vesnic murdara, podele cu firmituri si multe altele care nu se mai opreau in capul meu.

Astazi mi-am spus ca intr-adevar lucrurile frumoase se obtin greu dar si ce minunata este o zi ca aceasta in care sa fii plin de multumire.

Viata este simpla si.....atat! Iar eu sunt fericita ca este asa...

O amintire frumoasă

01 februarie 2016

Seara, înainte de culcare eram toți trei în pat. Iri spune: eu nu a chinat! Păi, du-te să te închini cu tata, îi spun eu! 

Se dau amândoi jos, merg la locul de rugăciune, se aud pupici zgomotosi:))

Apoi urmează momentul mult așteptat de Iri care spune: ti cu mil! se repeda la mir și îl alege pe cel de la Sfântul Serafim. Tata o da pe ea și spune : pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește pe roaba ta! Dupa ce termină urmează rândul ei :)) Ea, văzând ca tata a spus ceva mai elaborat spune: Doamne cât ete de bine:))) urmează mana, la fel, Doamne cât ete de bine:)). Eu din pat aproape că nu îmi vine să cred. Mă bufnește râsul. Așa începe o rugăciune mai lungă despre părinți, pe care o știe ea.:))Are 3 anișori neîmpliniți dar ne umple inimile în fiecare zi.