vineri, 30 septembrie 2016

De scris in suflet...


O, Doamne preabunule, Tu mi-ai dat un sot al zilelor mele pe pamant, partas sortii mele si sprijinul meu in vremea calatoriei acestei vieti. Fa sa cunosc ca el se ingrijeste de mine si ajuta-ma sa nu intristez niciodata zilele lui, nici sa fiu nemultumitoare fata de cel care ma sprijina si ma ingrijeste. Fa-ma supusa si indatoritoare, ca nu cumva printr-o purtare necuviincioasa sa-i adaug la osteneli si sa-i amarasc painea ce-o castiga pentru mine si copiii nostri.
Izvorule al intelepciunii, lumineaza-ma sa cunosc toate virtutile familiei si printr-o inteleapta chivernisire sa pastrez ceea ce el aduna cu osteneli si prin sudoarea fetei sale. Ajuta-mi ca prin supunere, prin dulceata purtarii mele, prin rabdarea si dragostea mea, sa incununez zilele lui cu flori si cu bucurii, sa impart cu el fara cartire toate loviturile vietii si sa-i fiu insotitoare nedespartita, precum in fericire asa si in necaz.
Pazeste-ma de impodobirile necumpatate si de necuviintele in care cad femeile care nu cunosc pretul unui sot bun, punandu-si toata fericirea lor in podoabe si petreceri zgomotoase si desarte ce atrag dupa sine neintelegeri, dezamagire si dureri. Ajuta-mi sa deprind toate virtutile care fac podoaba femeii, pentru ca daca varsta sau bolile imi vor ridica floarea frumusetii si a tineretii sa-mi ramana o inima vrednica de dragostea sotului meu si a fiilor nostri, ca sa le dau pilda buna, intarindu-i in puterea virtutii. Asculta, Preabunule, glasul meu cel umilit, si trimite binecuvantarea Ta asupra zilelor noastre. Amin.

vineri, 23 septembrie 2016

File de jurnal

Pentru astăzi..
24.09.2016 ora 08 : 51

Afara...
e o dimineata cu soare dar rece. Ma bucur tare mult ca a venit toamna:)

Mă gandesc...
La foarte multe deodata. Si am asa un sentiment de bucurie inexplicabil:)

Sunt recunoscatoare...
pentru familie, pentru sanatate, pentru ca in fiecare zi descopar ce multe greseli fac si Dumnezeu ma ajuta sa invat din ele.

În bucatarie..
Deocamdata doar o atmosfera rece, lipseste prezenta mamei:) Imi plac mult diminetile cu ceai cald si paine cu ou, sau sendvisuri. Imi sunt dragi mutrisoarele care intra in bucatarie asa, ca niste ursuleti si apoi gasesc bucurosi bunatatile:)

Ce mai mesteresc..
Intentionez sa crosetez astazi niste suporturi pentru canile de ceai. Ceva frumos, in nuante de toamna:)

Imi doresc...
sa-mi fac un mic cadou:)) doar ca nu ma pot hotara... ma ajuta cineva?:)
ce minunata, cata delicatete...
sau 
in luna decembrie asa voi sta si eu cu un baietel in brate..

Citesc...
doar bloguri..

Invatam...
zilnic, mai ales de la copii...ma surprind cat de repede iarta si sunt capabili sa se intoarca cu aceeasi dragoste la noi.

În casa..
S-a trezit si mogalduta:) oficial a inceput ziulica.

O fotografie pentru astazi..

luni, 19 septembrie 2016

Echilibrul in viata mea...


SUNT.... recunoscatoare pentru viața,  pentru Irina, copilul meu drag care mă aduce cu picioarele pe pământ. Mă plâng ca e obraznica și uneori rea dar nu trece zi de la Dumnezeu fără sa aud cuvintele acestea: Iartă-mă..ca m-am comportat urat, ca am vorbit urat, hai sa ne împăcăm,  hai sa fim prietene, te iubesc foarte mult, te iubesc din tot sufletul și multe, multe foarte multe alte cuvinte care topesc inima mea. Are 3 ani si jumatate și totuși e atât de înțeleapta. Mă gandesc...daca noi avem zile și zile oare de ce așteptăm de la copii nostrii sa fie mereu fericiți și cuminți?
Imi amintesc ca am citit undeva ca și copii nostrii au nevoie de cineva care sa îi ridice, sa îi îmbuneze, sa pună bunătatea și dragostea în inima lor. Nu numai noi adulții suntem zdrobiți de săgețile vrăjmașului. Uite ca inca din pruncie omul trebuie sa lupte...
Învăț in fiecare zi ...
daca fiu cuminte o ta plinec inghecata...:)


Il iubesc mult pe tata si ma gandesc deseori la el...suflet bun, nobil dar care nu îl cunoaște pe Dumnezeu si îmi pare rău că se chinuie atât de mult în viața din cauza aceasta.
Îmi pare rău pentru toți oamenii care își trăiesc viața așa,  sătui,  dezgustați...încercând mereu sa isi umple golurile cu o bere, o cola, o haina de firma, casa shabby chic, mașina tare, etc..Oare de ce crede omul ca pentru a se apropia de Dumnezeu e nevoie de un plan alambicat, de schimbarea totala a vietii, de asceza aspra si alte lucruri care ii ingozesc si astfel amana..amana...amana...Dumnezeu dragoste este!
Flori de la tata din gradina..cu cata infocare a taiatat trandafirii cei mai frumosi pentru noi

Am remarcat ca e plin facebook-ul de postari despre bunătate,  videoclipuri,  cele mai bune oferte la haine, reclame, poze de toate felurile. Referitor la poze ma intreb de ce alergam atât de mult după poze frumoase? Cine ne-a invatat ca suntem mai putin minunati intr-o poza care nu seamana identic cu cea a unui fotograf profesionist?
Simt un imbold foarte puternic de a intra pe facebook dar de fiecare data raman cu aceeasi gust...cu ce mă zidește pe mine sa mă uit la toate acestea? Nu găsesc nimic de un real folos,  majoritatea postarilor pe care le citesc le uit si la un moment dat simt ca ma sufoca atata informatie..

Recent am făcut zacusca și trebuia sa spăl borcanele... Eram la chiuveta moarta de obosita (sarcina) și spune gandul: sa dau jos etichetele) și mă ia furia.. Pentru ce? Ca sa mă mândresc când vine cineva la mine ca am o camara super frumoasa, ordonata, foarte chic. O Doamne,  când mă gândesc la buna mea ca împacheta ouăle în bucati de ziare atât de mult mă odihnește imaginea aceea din copilăria mea. Astăzi găsești pe siteurile de decorațiuni coșuri speciale pentru eggs la o căruță de bani de parca viata ar fi mai buna cu ele in casa... Doamne, ajuta-mă sa ajung un om echilibrat...
zacusca noastra asezata frumos in cosul de la buna si acoperita cu fasul de iarna a lui tata:) atat de firesc si taranesc si drag
Uneori simt nevoia pur și simplu sa fiu în gradina la tara... sa stau jos pe carare, sa fie apus de seara , sa aud doar sunetele satului și pământul sfaraind...sa am în nari miros de pamant proaspat udat...

Îmi amintesc de cuvintele părintelui nostru care ne roagă deseori sa nu mai vorbim în timpul liturghiei: e plina lumea de cuvinte...


                               Sa tac, sa tac...asta simte sufletul meu...