vineri, 30 decembrie 2016

Alegerea noastră dulce pentru noaptea de revelion:)


  • Tort Egiptean - Retete culinare cu Laura Sava: Anul asta, de ziua mamei mele, am ales sa fac un tort cu totul si cu totul deosebit, celebrul Tort Egiptean, pe care am pus ochii acum muuulti ani, inca de cand l-a postat Palachinka pe blogul ei cu minunatii. Nu stiu de ce, insa mi se parea destul de complicat si migalos (de …

joi, 1 decembrie 2016

Despre o floare rara

De cand ai plecat...


mi-ai intors lumea pe dos.....dar mai bine zis pe fata.
m-ai trezit....
astazi si in toate zilele sunt recunoscatoare pentru viata, pentru credinta, pentru ca exista "nadejdea Invierii" care mi-a dat puterea sa merg mai departe fara tine...
tata...sinonim cu nobil....
tata....tarie, curaj, pamant, rauri, munti....
iti multumesc....pentru omul care sunt...pe care l-ai format...
te port in mine ca pe o floare rara...
                                       Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca in veci!

marți, 18 octombrie 2016

Un gand pentru..

Ziua de astazi si pentru toate momentele in care traiesc anapoda, ancorata in cine stie ce nimicuri, uitand de Dumnezeu, de familie, de tot ce-i sfant si pur in viata mea: 

luni, 17 octombrie 2016

Mama și bucuriile ei

Pentru ca mi-am dorit întotdeauna un cămin cald, care sa ne aducă aminte de casele părintești,  atât de dragi, și totuși sa aibă amprenta noastra...
Cu mici lucrușoare alese,  nu la întâmplare,  care ne duc cu gândul la familie, la tihna pe care o regăsești numai acasă. .
Cu flori în geam, de care sa te bucuri zilnic..

Și mancarica tradițională,  făcută cu drag..
Cu umblatul pe vârfuri prin casa atunci când mielutul doarme..
Si o cafea buna în mana pe care sa o savurezi în timp ce îți faci treburile gospodărești..



duminică, 9 octombrie 2016

Stai acasa, inima, si odihneste-te...

sursa google






"Când mintea învață să tacă, bucuria și frumusețea își află locul. Acordă-ți un moment de liniște. Redu viteza și gustă viața! Dacă în inimă este pace, în lume este pace. Stai acasă, inimă, și odihnește-te...." ( Ierom Hrisostom F. )

vineri, 30 septembrie 2016

De scris in suflet...


O, Doamne preabunule, Tu mi-ai dat un sot al zilelor mele pe pamant, partas sortii mele si sprijinul meu in vremea calatoriei acestei vieti. Fa sa cunosc ca el se ingrijeste de mine si ajuta-ma sa nu intristez niciodata zilele lui, nici sa fiu nemultumitoare fata de cel care ma sprijina si ma ingrijeste. Fa-ma supusa si indatoritoare, ca nu cumva printr-o purtare necuviincioasa sa-i adaug la osteneli si sa-i amarasc painea ce-o castiga pentru mine si copiii nostri.
Izvorule al intelepciunii, lumineaza-ma sa cunosc toate virtutile familiei si printr-o inteleapta chivernisire sa pastrez ceea ce el aduna cu osteneli si prin sudoarea fetei sale. Ajuta-mi ca prin supunere, prin dulceata purtarii mele, prin rabdarea si dragostea mea, sa incununez zilele lui cu flori si cu bucurii, sa impart cu el fara cartire toate loviturile vietii si sa-i fiu insotitoare nedespartita, precum in fericire asa si in necaz.
Pazeste-ma de impodobirile necumpatate si de necuviintele in care cad femeile care nu cunosc pretul unui sot bun, punandu-si toata fericirea lor in podoabe si petreceri zgomotoase si desarte ce atrag dupa sine neintelegeri, dezamagire si dureri. Ajuta-mi sa deprind toate virtutile care fac podoaba femeii, pentru ca daca varsta sau bolile imi vor ridica floarea frumusetii si a tineretii sa-mi ramana o inima vrednica de dragostea sotului meu si a fiilor nostri, ca sa le dau pilda buna, intarindu-i in puterea virtutii. Asculta, Preabunule, glasul meu cel umilit, si trimite binecuvantarea Ta asupra zilelor noastre. Amin.

sâmbătă, 24 septembrie 2016

File de jurnal

Pentru astăzi..
24.09.2016 ora 08 : 51

Afara...
e o dimineata cu soare dar rece. Ma bucur tare mult ca a venit toamna:)

Mă gandesc...
La foarte multe deodata. Si am asa un sentiment de bucurie inexplicabil:)

Sunt recunoscatoare...
pentru familie, pentru sanatate, pentru ca in fiecare zi descopar ce multe greseli fac si Dumnezeu ma ajuta sa invat din ele.

În bucatarie..
Deocamdata doar o atmosfera rece, lipseste prezenta mamei:) Imi plac mult diminetile cu ceai cald si paine cu ou, sau sendvisuri. Imi sunt dragi mutrisoarele care intra in bucatarie asa, ca niste ursuleti si apoi gasesc bucurosi bunatatile:)

Ce mai mesteresc..
Intentionez sa crosetez astazi niste suporturi pentru canile de ceai. Ceva frumos, in nuante de toamna:)

Imi doresc...
sa-mi fac un mic cadou:)) doar ca nu ma pot hotara... ma ajuta cineva?:)
ce minunata, cata delicatete...
sau 
in luna decembrie asa voi sta si eu cu un baietel in brate..

Citesc...
doar bloguri..

Invatam...
zilnic, mai ales de la copii...ma surprind cat de repede iarta si sunt capabili sa se intoarca cu aceeasi dragoste la noi.

În casa..
S-a trezit si mogalduta:) oficial a inceput ziulica.

O fotografie pentru astazi..

luni, 19 septembrie 2016

Echilibrul in viata mea...


SUNT.... recunoscatoare pentru viața,  pentru Irina, copilul meu drag care mă aduce cu picioarele pe pământ. Mă plâng ca e obraznica și uneori rea dar nu trece zi de la Dumnezeu fără sa aud cuvintele acestea: Iartă-mă..ca m-am comportat urat, ca am vorbit urat, hai sa ne împăcăm,  hai sa fim prietene, te iubesc foarte mult, te iubesc din tot sufletul și multe, multe foarte multe alte cuvinte care topesc inima mea. Are 3 ani si jumatate și totuși e atât de înțeleapta. Mă gandesc...daca noi avem zile și zile oare de ce așteptăm de la copii nostrii sa fie mereu fericiți și cuminți?
Imi amintesc ca am citit undeva ca și copii nostrii au nevoie de cineva care sa îi ridice, sa îi îmbuneze, sa pună bunătatea și dragostea în inima lor. Nu numai noi adulții suntem zdrobiți de săgețile vrăjmașului. Uite ca inca din pruncie omul trebuie sa lupte...
Învăț in fiecare zi ...
daca fiu cuminte o ta plinec inghecata...:)


Il iubesc mult pe tata si ma gandesc deseori la el...suflet bun, nobil dar care nu îl cunoaște pe Dumnezeu si îmi pare rău că se chinuie atât de mult în viața din cauza aceasta.
Îmi pare rău pentru toți oamenii care își trăiesc viața așa,  sătui,  dezgustați...încercând mereu sa isi umple golurile cu o bere, o cola, o haina de firma, casa shabby chic, mașina tare, etc..Oare de ce crede omul ca pentru a se apropia de Dumnezeu e nevoie de un plan alambicat, de schimbarea totala a vietii, de asceza aspra si alte lucruri care ii ingozesc si astfel amana..amana...amana...Dumnezeu dragoste este!
Flori de la tata din gradina..cu cata infocare a taiatat trandafirii cei mai frumosi pentru noi

Am remarcat ca e plin facebook-ul de postari despre bunătate,  videoclipuri,  cele mai bune oferte la haine, reclame, poze de toate felurile. Referitor la poze ma intreb de ce alergam atât de mult după poze frumoase? Cine ne-a invatat ca suntem mai putin minunati intr-o poza care nu seamana identic cu cea a unui fotograf profesionist?
Simt un imbold foarte puternic de a intra pe facebook dar de fiecare data raman cu aceeasi gust...cu ce mă zidește pe mine sa mă uit la toate acestea? Nu găsesc nimic de un real folos,  majoritatea postarilor pe care le citesc le uit si la un moment dat simt ca ma sufoca atata informatie..

Recent am făcut zacusca și trebuia sa spăl borcanele... Eram la chiuveta moarta de obosita (sarcina) și spune gandul: sa dau jos etichetele) și mă ia furia.. Pentru ce? Ca sa mă mândresc când vine cineva la mine ca am o camara super frumoasa, ordonata, foarte chic. O Doamne,  când mă gândesc la buna mea ca împacheta ouăle în bucati de ziare atât de mult mă odihnește imaginea aceea din copilăria mea. Astăzi găsești pe siteurile de decorațiuni coșuri speciale pentru eggs la o căruță de bani de parca viata ar fi mai buna cu ele in casa... Doamne, ajuta-mă sa ajung un om echilibrat...
zacusca noastra asezata frumos in cosul de la buna si acoperita cu fasul de iarna a lui tata:) atat de firesc si taranesc si drag
Uneori simt nevoia pur și simplu sa fiu în gradina la tara... sa stau jos pe carare, sa fie apus de seara , sa aud doar sunetele satului și pământul sfaraind...sa am în nari miros de pamant proaspat udat...

Îmi amintesc de cuvintele părintelui nostru care ne roagă deseori sa nu mai vorbim în timpul liturghiei: e plina lumea de cuvinte...


                               Sa tac, sa tac...asta simte sufletul meu...

joi, 25 august 2016

Ma minunez de cuvantul acesta...

"Părinţii trebuie să-şi facă vreme cât mai multă pentru copii, chiar în dauna muncii lor şi carierei lor, iar femeile trebuie să ducă viaţă simplă, ca să se poată ocupa mai mult de copiii lor, atunci când aceştia au nevoie.

Bărbatul trebuie să se mulţumească cu puţin, cu cele de care este neapărată nevoie, şi să nu se arunce la mult, fiindcă atunci va avea mai multă vreme ca să stea acasă cu nevasta şi copilaşii, să se îndeletnicească cu faptele bune, să se roage şi, îndeobşte, să petreacă în căldura şi confortul familiei, nu să fie tot timpul încordat, încercând să câştige tot mai mult." (Starețul Paisie Aghioritul)

Preluat de pe http://amedeya.blogspot.ro/

duminică, 7 august 2016

Cheile casatoriei

Un minunat cuvant despre casatorie...


                Pe care l-am gasit astazi in revista "Familia ortodoxa" nr. 8 din august 2016:
Cat de frumosi sunt impreuna, ba chiar si seamana:) 


           "Incet-incet, trebuie uneori sa renunti la ce ti-ai dori- poate in acea zi, sau poate la ce ti-ai dori chiar de la viata-, pentru familia ta si pentru a fi bine la amandoi. Dar nu e intotdeauna usor.
          Uite, foarte multe prietene din Romania, sau chiar oameni de aici ma intreaba ce facem, si le spun: "Suntem la o ferma". In Noua Zeelanda, sa traiesti intr-o zona rurala nu e usor, pentru ca distantele sunt mari, esti destul de izolat si nu ai o gramada de lucruri, nu ai internet, si oriunde vrei sa ajungi trebuie sa mergi cu masina- e o viata foarte izolata, iar pentru cineva care a trait in mijlocul Bucurestiului, tot timpul foarte efervescent si inconjurat de oameni, e greu, contrastul e foarte mare. Ne intreaba lumea: "Unde traiti?"  "La ferma, in Noua Zeelanda."Si tie iti place?". Si atunci eu raspund ca nu neaparat , sau nu intotdeauna, dar sotul meu e foarte fericit , e visul lui, exact ceea ce el si-a dorit sa faca. Si lumea ma intreaba: "Vai, dar cum ramane cu visele tale? Cum ramane cu dorintele tale?".
           Totdeauna aud acest repros- e cultura in care traim, in care nu trebuie sa-ti sacrifici visele tale pentru celalalt, intotdeauna sa-ti urmaresti cumva scopul si dorintele. Ne influenteaza, pentru ca, pe de o parte,vrei sa traiesti o viata crestina, care presupune foarte multa jertfa in casnicie si in familie si in general, iar pe de alta parte esti in permanenta bombardat de dimensiunea asta seculara a lumii- si nu numai in Noua Zeelanda, care este o tara seculara, chiar si in Romania, unde exista aceeasi atitudine din partea familiei, din partea prietenilor: "Pai dar de ce tu sa te sacrifici? Vorbeste cu el sa veniti in Romania, sa se sacrifice el!" Si noi, pana la urma, suntem produsul lumii in care traim, incercam sa traim dupa reguli diferite, dar, in acelasi timp, esti format intr-un anumit duh, si in permanenta incerci sa traiesti cumva impotriva lui-duhul lumii in care te-ai format. Si acum e foarte puternica tendinta asta, ca femeia nu trebuie sa se sacrifice, ci trebuie sa-si urmareasca propria implinire si propria cariera, propriile"vise".
            Nu cred ca e bine, intr-adevar, sa traiesti intr-o frustrare, si nu cred ca e bine ca unul sa fie absolut fericit si unul absolut nefericit. Pe de alta parte, pentru ca o familie sa reziste trebuie sa existe si sacrificiu.In familia noastra a fost necesar, nu se putea altfel, nu puteam sa avem amandoi ceea ce ne-am dorit, asta e clar. Ne-am dorit lucruri mult prea diferite: Romania si Noua Zeelanda sunt la capete opuse ale lumii- ale planetei!-,deci era clar ca nu puteam ajunge la un compromis. Si atunci unul dintre noi a trebuit sa renunte. Si am facut-o eu.
          Cand ma intreaba lumea "Cum ramane cu visele tale?", am inceput sa ma gandesc cu adevarat care a fost visul meu dintotdeauna- si visul meu a fost el, de fapt. Visul meu a fost o iubire ca iubirea dintre noi. Asta a fost visul meu, chiar si atunci cand lucram, cand eram multumita din alte puncte de vedere, eu, de fapt, mereu am tanjit dupa o iubire ca a noastra. Si atunci, el e visul meu."
nunta noastra


           "Mult timp eu, chiar daca deja ma impacasem cu gandul ca suntem aici, tot ezitam si tot trageam catre oras. Si intr-o zi , mi-am dat seama ca este timpul sa castigam amandoi, ca trebuie ori sa-l sustin in drumul asta pe care am pornit si sa nu-l mai sabotez, ori sa renuntam, dar nu puteam sa mai tragem amandoi in directii diferite, pur si simplu s-ar fi prabusit totul. In momentul in care am schimbat si am inceput sa-l sustin, adica am incetat sa ma mai plang, am inceput sa fac tot ce pot ca ferma asta si visul lui sa mearga inainte- cum nu mergea,cum aproape ca ma bucuram si spuneam : "Vezi, nu merge! Nu trebuie sa stam aici, trebuie sa ne mutam la oras, trebuie sa facem toata viata munca in birouri, pentru asta suntem pregatiti. Noi nu suntem tarani, nu stim cum sa lucram pamantul, nu  stim cum sa facem bani din asta. Trebuie sa ne mutam!". Aproape ca ma bucuram de fiecare nereusita, si era pentru mine un argument in plus ca noi sa renuntam la planul asta, care era, defapt, visul lui, si ceea ce isi dorea. Nicholas foarte mult a insistat ca asta e drumul si ca asta trebuie sa facem. Asadar, in momentul in care eu am zis :OK, nu-l mai sabotez, nu-l mai descurajez, incerc sa fac tot ce pot sa-l ajut, in momentul acela totul s-a schimbat la 180 de grade, totul a inceput sa mearga atat de bine, ca uns. Am inceput-eu!- sa fiu mult mai fericita, mult mai linistita, mai relaxata, sa stau acasa mai mult. S-au schimbat foarte multe."

vineri, 13 mai 2016

Jurnalul unei femei simple

Jurnalul unei femei simple
Adus în blogosfera de Corcodusa

Pentru astăzi..
12.05.2016_ 20:55

Afara...
Seara, a plouat și am lasat geamul deschis la bucătărie.  Cireșul din fata geamului era ud și o mierla unduia cerul din inima mea.

Mă gandesc...
Ce bine este sa stai în liniște.  Mă gândesc ca imi doresc sa fiu o mama mai buna, sa am mai multa pace în suflet. Știu ca aceste sunt daruri de la bunul Dumnezeu si nădăjduiesc sa se milostiveasca și de mine păcătoasa intr-o zi.

Sunt recunoscatoare...
Pentru mielutul meu, pentru soțul meu minunat și pentru darul din burtica.

În bucatarie..
Clatite caldute și un mielut care le papa și cu miere și goale:))

Ce mai mesteresc..
Deocamdata nimic. Mi se termina firul de la sal și trebuie sa comand altul. Pana atunci lenevesc:))

Citesc...
Frânturi din cartea părintelui Paisie Aghioritul: cu durere și dragoste pentru omul contemporan. Și bloguri frumoase..

Invatam...
Zilnic, în orice clipa de la Bunul Dumnezeu.

În casa..
E așa de bine, ca ACASĂ. Simt iubirea celor dragi și asta îmi da o liniște minunata.

Saptamana asta..
Ne-am revenit încetișor după o nunta din familie. Am avut musafiri (neamuri de departe) și i-am servit cu o înghețată așa de buna, am făcut curățenie,  pâine, mancarica Bună, am cumpărat cadouri pentru niște pitici și rochițe pentru Irinuca. Astăzi am ieșit afara pe la 13 și erau niște nori cenușii de ploaie. A început sa picure dar noi nu ne-am descurajat și am fugit la Donald (carusel din parc) ne-am dat o tura:)) Iri era așa de fericita, apoi am mai dat-o pe la hinte pana s-a pornit o ploaie zdravana:)). Am căutat în geanta după caciulita dar nu aveam decât o pereche de pantaloni și chiloței.  I-am pus pantalonii în cap:)) sperând ca nu o sa observe prea multa lume:)) și am fugit acasă.  Alergam și râdeam, mă uitam la ea, era așa de mica și de bucuroasă..as vrea sa îmi aduc aminte mereu de ziua aceasta.
Poze de astazi...



duminică, 28 februarie 2016

Bucuriile curate ale vieții mele:)

Am numit astfel postarea după modelul Ancai pentru ca mi s-a părut foarte frumos.
Ideea aceasta de a deschide ochii la frumosul pe care îl întâlnim de-a lungul săptămânii mi-a plăcut pentru faptul ca de multe ori găsim frumusețea în viața de zi cu zi dar grija si mai ales goana zilelor ne fac sa uitam repede de acele momente de neprețuit.
Saptamana aceasta: am trait:))adică am fost la spovedit luni și am simțit ca am inviat din nou. Părintele meu drag mi-a spus bine ai revenit și m-am simțit plina de binecuvântarea lui Dumnezeu.
Miercuri am fost la biserica pentru ca a fost ziua părintelui și a primit un tort extraordinar în forma de bisericuta (de lemn în stil maramuresean)copie perfecta după biserica noastră.  Bineînțeles ca a împărțit tortul cu noi și a fost așa de frumos sa stam cu prietenii nostrii la un tort bun și sa ne simțim bine împreună.
Joi am făcut o pizza și gogosi și melci (aluat de gogoși spiralat în forma de melc) și i-am invitat pe niște prieteni foarte buni la noi. Au venit cu fetițele lor și copii s-au jucat frumos. Am făcut și ceva lucru de mana cu fetele și lor le-a plăcut mult.

Noi mămicile am stat apoi puțin în bucatarie și ne-am distrat încercând sa o învăț pe prietena mea cum sa croseteze. Am invatat-o lănțișorul de baza ca nici eu nu sunt foarte departe de prima lectie:))) Măcar ne-am distrat:)

Sâmbătă am primit flori de la sotulet (cum se face oare ca știe când simt nevoia sa mai primesc o floare?

Tot sâmbătă pe la 5 am ieșit pe balcon sa întind o tura de haine și când mi s-au răcit degetele din cauza rufelor ude am simțit din nou ca trăiesc.  M-am uitat la cer și soarele se juca printre nori, tot din partea aceea se auzea o mierla, păsări frumoase unduiau cerul din inima mea. Era rece și eu simțeam primavara în toată ființă mea.



Duminica a fost mama și tata pe la noi, ca de obicei a fost minunat. Mama a fost fericita ca am stat împreună la o cafea și un chec așa, numai noi doua. Te-am imbratisat și am simțit ce mult iți lipsesc mama!
Slava Domnului pentru toată liniștea și bucuria din viețile noastre!
Andreea


luni, 22 februarie 2016

Caminul



Fiecare cămin își are ispitele sale, dar într-un cămin adevărat domnește o pace pe care furtunile pământești n-o pot tulbura. Caminul casnic este un loc de căldură și de tandrețe.  
În casa trebuie vorbit cu dragoste.
(Sfânta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

miercuri, 17 februarie 2016

Fursecuri din fulgi de ovăz


Foarte pe scurt pentru că mă așteaptă a mea căsuță de repus pe picioare. Iuhuuu:))
Am făcut aceste fursecuri foarte bune și sățioase și  de post. ;)
Îmi era dor de ceva dulce :

Rețeta:
1OO ml ulei
50 gr zahăr tos
100 gr făină 
100 gr fulgi de ovăz 
2 linguri de miere
jumătate linguriță de scorțișoară 
jumătate linguriță praf de copt
1 mar dat pe razatoarea mare

Se pregătește așa:

Se pune în cratița uleiul cu mierea și zahărul și se lasă la foc mic amestecând continuu până e topit zahărul. (cam 3-4 minute).
Se ia de pe foc amestecul și se incorporează în el fulgii de ovaz. Se încălzește cuptorul la foc mai mic. În tavă se așează hârtie de copt.
Se adaugă mărul dat pe răzătoare, scorțișoara, făină și praful de copt. Opțional se pot adăuga și stafide brune. Eu nu pun pentru că nu ii cad bine Irinei. Se amestecă totul bine.

.
Se fac biluțe mai medii și se aplatizează puțin cu degetele. Eu țin lângă și un vas cu apă și îmi umezesc mâinile ca să pot forma fursecurile cu ușurință.

Se lasă cam 15-20 minute la cuptor până se rumenesc ușor. Se scot la răcit și la poftit.:)

joi, 11 februarie 2016

Viata mea...


Momente ca acesta de astazi in care am simtit o mare bucurie  

                             

Si am mai inteles inca o lectie : m-am uitat in jur si casa era frumoasa, curata, desi o vad atat de rar astfel. Era rodul muncii mele, rodul acelor zile in care m-am plans ca nu se mai termina, ca imi este prea greu, ca mobila este stropita, chiuveta vesnic murdara, podele cu firmituri si multe altele care nu se mai opreau in capul meu.
Astazi mi-am spus ca intr-adevar lucrurile frumoase se obtin greu dar si ce minunata este o zi ca aceasta in care sa fii plin de multumire.
Viata este simpla si.....atat! Iar eu sunt fericita ca este asa...

marți, 2 februarie 2016

O amintire frumoasă


01 februarie 2016
Seara, înainte de culcare eram toți trei în pat. Iri spune: eu nu a chinat! Păi, du-te să te închini cu tata, îi spun eu! 
Se dau amândoi jos, merg la locul de rugăciune, se aud pupici zgomotosi:))
Apoi urmează momentul mult așteptat de Iri care spune: ti cu mil! se repeda la mir și îl alege pe cel de la Sfântul Serafim. Tata o da pe ea și spune : pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește pe roaba ta! Dupa ce termină urmează rândul ei :)) Ea, văzând ca tata a spus ceva mai elaborat spune: Doamne cât ete de bine:))) urmează mana, la fel, Doamne cât ete de bine:)). Eu din pat aproape că nu îmi vine să cred. Mă bufnește râsul. Așa începe o rugăciune mai lungă despre părinți, pe care o știe ea.:))Are 3 anișori neîmpliniți dar ne umple inimile în fiecare zi.